Am facut mult, mult prea mult pana sa iesim din Valea Prahovei, dar a meritat pentru ca odata ce am inceput sa urcam pe cararile inzapezite ale Bunloc-ului am realizat ca toate zgomotele cauzate de claxoane, vuietul aglomeratiei se oprisera. De mult nu mai auzisem doar zapada care crapa sub bocanci sau doar sunetul fulgilor repezi ce lovesc stratul alb depus matinal.
Si asa pana cand a inceput viscolul puternic, intr-o plimbare ce am strabatut o parte din muntele pustiu care incepea sa se piarda incet incet in albul molipsitor.
1.Si asa pana cand a inceput viscolul puternic, intr-o plimbare ce am strabatut o parte din muntele pustiu care incepea sa se piarda incet incet in albul molipsitor.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
1 comments:
Draga Octavian, pozele sunt superbe! :) Te-am invidiat tare mult cand le-am vazut. M-as fi tavalit prin zapada pe acolo sa fac ingerasi, dar acum se pare ca a ajuns si la mine zapada.
Dar tot mai fain e sa te dai cu punga pe deal :)
Post a Comment