Tuesday, September 14

Despre Jacu Romanesc

Va povesteam in articole anterioare despre acest colt de rai in care mi-am petrecut alaturi de prieteni zile de neuitat. Este unul din cele mai frumoase sate ardelenesti pe care le-am vizitat in plimbarile mele (nu putine) prin Ardeal si va spun cu mana pe inima ca merita sa va opriti macar pentru cateva ore sa priviti ornamentele caselor si sa va imaginati povestile de la geamurile colorate, toate alaturi de oamenii pe care ii intalnesti si inca mai au puterea sa te introduca in atmosfera satului romanesc autentic. Tot ei simbolizeaza omul gospodar care transforma in mod vizibil pozitiv locul in care traieste.

Insa, cei care treceti de ceva vreme pe aici sau pe la Dan prin blog cunoasteti frumoasa poveste a Jacului Romanesc.

Zilele trecute mi s-a recomandat articolul unui domn care scrie pentru Cuvantul liber in care ni se aduce la cunostiinta ca Jacul Romanesc a ajuns "un sat dezradacinat si uitat" dupa cum titlul articolului o sugereaza retoric inca de la inceput.

Eu nu vad un singur motiv pentru care sa abordezi in felul asta o locatie indiferent de statut si oamenii pe care ii intalnesti. Eu de cand ma stiu ma straduiesc sa redau in imagini alaturi de alti oameni sensibili frumusetea unor locuri care pot fi privite altfel, nu mereu prin prisma principiilor afacerilor imobiliare.
Dupa ce am citit articolul stimabilului jurnalist de teren realizez si mai mult ca nu toti oamenii au aceasta deschidere pentru a percepe frumusetea unui sat si a respecta oamenii ce traiesc in el asa cum se cuvine. Dar cu siguranta nu acesta este scopul pentru ca in conditiile in care scazi interesul pentru o zona achizitiile ar putea deveni evident mult mai ieftine.

Bine totusi ca mai suntem, dupa cum spunea si Dan, o mana de oameni care va aratam frumusetea unor locuri "dezradacinate si uitate" precum satul in care am fost primit cu cea mai mare caldura sufleteasca cu putiinta.
Oricum, cine se simte bine numai in hotel de 5 stele cu siguranta va avea probleme cu drumul de 3-4km pietruit, dar foarte accesibil.

Dar cum nu mereu omul sfinteste locul nu e de mirare perceptia unora care se mai si apuca sa tranteasca articole ca la tonomat.


jac 01

1 comment:

Lavinia Rorich said...

In mare, eu nu am simtit nimic ofensator in descrierea regiunii, mai putin cand atrage atentia ca, vezi Doamne, numai casele oamenilor de etnie maghiara sunt ingrijite pe cand cele din Jac (romanesc) sunt lasate in paragina. Acum, cat o fi de adevarat, nu stiu, ca nu am fost acolo, dar prin imaginile tale am descoperit intr-adevar un colt de rai. Poate ca, la o adica, e chiar mai bine ca e asa mai ascuns, ar fi pacat sa fie intinat cu peturile, pungile de gunoi si manelele turistilor. Faptul ca or fi si cateva case parasite mi se pare normal, oamenii si-au cautat si ei un rost mai bun pe lumea asta, e dreptul fiecaruia; presupun ca atunci cand ajungi intr-un loc mai izolat, venind dintr-un oras aglomerat, tocmai izolarea asta te frapeaza, asa cum s-o fi intamplat cu autorul articolului... Cum ai zis si tu, ia un om care vrea sa mearga cu masina pana in varful muntelui pe sosea (iar daca e "doamna", cu siguranta va avea pantofi cu toc, eventual aurii :D, am vazut asa ceva), si du-l in natura salbatica... nu o sa ii placa si nu o sa reziste...

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog