Monday, January 25

... #2

Am invatat cum sa iubesc cafeaua asa cum iubesc diminetile de sambata, ca atunci cand o beau langa un biscuite petit beurre desi ar merge si un croissant din Cora. Am invatat ca ea se contempleaza nu se soarbe. Poti sufla usor peste spuma de lapte si mananci in paralel ceva ce se topeste in gura.
Nimeni nu mi-a spus vreodata "Hai sa bem o cafea", oricum suna mai bine decat "Mergi la o cafea?". Suna oarecum mai pasator, mai respectuos fata de ea, cea cu gustul. Pai da, poti sa il consideri un drog, sau poti sa il savurezi de fiecare data cand ai pofta. Am invatat de la ea sa iubesc licoarea asa cum o iubesc pe ea, diferenta consta doar in adjective, dar cred ca voi intinde coarda pana la substantiv mai in jos. Prospetimea conteaza.

Am invatat de la ea sa nu mai ma grabesc nicaieri, sa imi savurez dorinta de a face mai mult, mai bine si sa imi exploatez tot ce e bun in mine. Altii mi-au aratat cat de frumos e sa te joci cu culorile, dar ea mi-a aratat ordinea lor.

Am invatat sa ma bucure substantivele, subiectele principale ce ne tin in viata. Piele, buze, cearceaf, miros, calatorie, coapse, dragostea s-a transformat din "iubeste-ma" in "iubire".
Tot ce conteaza la sfarsit este ca am invatat sa ne bucuram impreuna, in trenul ce pleaca noaptea din Gara de Nord, sa ne ascundem intr-o camera de hotel de munte, intr-un bistro din Venetia, intr-un pub din Tirol intre perdelele de sentimente (sau la bursucu in camera :D) , sa ne izolam la o cabana din Fagaras pe timp de ploaie sa bem un vin fiert cu gust de scortisoara din aceeasi cana pe veranda ei.
Nu mai stiu sa ma gandesc la nimic. Nu vreau sa zic toate astea ca un fel de multumire, dar poate ca am realizat cat de mult inseamna pentru mine.

O priveam atent cand eram pe Sena si realizam ce fel de copil se ascunde in ea desi era foarte suparata ca i s-au terminat bateriile.
Ma gandeam ce frumoasa ar fi doar cu o ie pe ea si niste pantaloni de in, calcand cu talpile goale pe iarba, de abia trezita din somn, ciufulita si motzaind un "buna dimineata" mahmur noptii cu miros de levantica si ceara scursa din lumanari pe noptiere, pana pe parchetul de lemn masiv.

Venise momentul cand a trebuit sa renunt la adjective si verbe si sa trec la substantive. Iubire. De aia am sunat primul mereu.

5 comments:

Claudia said...

La mine, aroma cafelei face parte din ritualul zorilor de ziua.

Andreea Anghelescu said...

wow!

Dan said...

PEAN
de Nichita Stanescu

Nu trebuie întelese sentimentele, -
ele trebuie sa fie traite.
Nu trebuie întelesi porcii, -
ei trebuie sa fie mâncati.
Nu trebuie întelese florile, -
ele trebuie sa fie mirosite.
Nu trebuie sa fie înteleasa pasarea, -
lasati-o pe ea singura;
nu-i faceti ramura din inima voastra,
nu-i beti cu respirarea voastra aerul,
aerul de sub aripa…
Nu trebuie mai ales sa întelegem, -
trebuie mai ales sa fim;
dar mai ales trebuie sa fi fost,
într-adevar mai ales sa fi fost.

ogarafgan said...

Măi, măi, ai intrat in pană de idei? Posturi intregi pe care le-ai mai pus și altadată? :))

ogarafgan said...
This comment has been removed by the author.

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog