Thursday, April 30

Incursiune panonica: din nou la drum



Pentru ca distanta de la gand la realizare este foarte mica, mai ales cand te desparte un singur bilet de tren, pentru ca motivatia unei calatorii consta in spontaneitate, pentru ca indiferent de vreme toti avem nevoie de diversitate, pentru ca mai sunt o gramada de locuri de vazut si personalitati de cunoscut. Probabil ca asta este motivatia timpului care refuza sa stea in loc, iar in perioadele dificile si aglomerate ramane singurul prieten sincer care iti spune ca viata merge mai departe. Trenul de noapte ce pleaca de la acelasi peron indiferent de numarul calatorilor.

Din nou la drum. Bucuresti - Budapesta, via Oradea.


--

Nu ca prietenii sau colegii unguri care imi citesc blogul nu ar sti romana, dar daca tot ma dau cu maghiarii sa o fac pana la capat, macar de data asta :D

HU: Mert a tettet a gondolattól kis távolság választja el, főleg akkor amikor ez csak egy vonatjegyet jelent, mert egy utazás motivációja a spontaneitásban rejlik, mert időtől függetlenül változatosságra van szükségünk, mert még annyira sok nem látott táj van és annyira sok megismernivaló szemilyiség. Valószinűleg ez a motivációja az időnek is, aki soha nem akar egy helyben állni, és a nehéz és zsúfolt periódusokban az egyedüli barát marad, aki mondja, hogy az élet megy előre. Az éjszakai vonat mindig ugyanarról a vágányról indul függetlenül az utasok számától.

Ismét úton. Bukarest - Budapest, Nagyváradon keresztül.
--
Revin,
cu respect, papua



Fotografii publicate de fotograful Bogdan I. Stanciu in articolul acesta.

Multumesc Andy , Bogdan

Recomandare: Europa pe sine

2 comments:
Puteti vedea o calatorie interesanta din Londra pana la Atena cu trenul cu escale in orasele principale aici

Wednesday, April 29

Moment de liniste

2 comments:


ctrl + click pentru a mari


Pentru ca nicicand nu a fost mai liniste ca in acea duminica pe malul Ciorogarlei.
Ciurari(IF), 2009

Dis de dimineata

5 comments:
Ador parcul IOR pentru momentele deosebite pe care le-am petrecut in el, pentru ca imi ofera mereu cadre si rasarituri unice, diferite. Este ca o oaza de natura intre blocuri, dincolo de agitatia urbana. Ador diminetile in el.

6:30 am, primavara in cartierul Titan.

ctrl + click pentru a mari

1.
2.
3.
4.
5.


Saturday, April 25

Cutremur devastator. De culoare. In Piatra Mare.

11 comments:

Jack Johnson - Monsoon

Uitandu-ma prin reffer-urile blogului am dat de cea mai amuzanta intrare de pana acum, aceasta provenea dintr-o cautare pe google.ro si suna chiar asa: Compunere despre calatoria la munte si care sa inceapa cu,,am ramas surprins ca trenul a ajuns gol in gara". Interesanta idee :) ; mi-ar place sa vad cum trenul plin ajunge gol la destinatie, ca intr-o poveste cu nonsensuri, sa se dea toti jos la Valea Larga in albia raului sa incinga gratare, sa inceapa sa socializeze intre ei, sa faca schimb de carti si sa fotografieze in cele mai ciudate si nonconformiste ipostaze, iar de sarbatori sa arate musafirilor nu albumul promotiei din liceu ci albumul trenului personal 3003 Brasov - Bucuresti Nord, promotia 2009 :D

Ma rog, era offtopic, asa ca voi trece la subiect; acela al unui sfarsit de saptamana cu cativa prieteni la munte, in Piatra Mare. Plecati inainte sa se lumineze de ziua si pe jumatate adormiti in tren am ajuns intr-un loc unde mergeam foarte des cand eram copil. Masivul Piatra Mare. Intotdeauna imi place sa traiesc sentimentul revederii locurilor din copilarie. A trecut mult timp, prea mult de cand nu mai vazusem Cabana Bunloc (care a ars inte timp, dar langa fosta locatie s-a reconstruit in 2005 o cabana noua, cu acelasi nume), in schimb nu trecuse foarte mult timp de cand am vazut ultima oara Canionul Sapte Scari in care am constatat ca treptele amenajate s-au deteriorat foarte tare.

Nu sunt multe de zis in rest, a fost mult soare si cel putin la fel de mult verde alpin. Piatra Mare, un munte care rezista eroic in fata vointei umane de a-l distruge, in felul tipic de a arunca ambalaje de orice tip pe covorul de frunze al padurii sale si de a lasa semnaturi pana si pe stancile ce strajuiesc cantoanele puse ca niste porti la intrarea in eden.

aaa, cred ca e cutremur chiar acum...
cutremur cu magnitudinea de 5,3 grade pe scara Richter

mda, a fost pentru 2-3 secunde :)) , noroc ca sunt la casa acum si nu in bloc, imi aduc aminte de la ultimul cutremur ca la etajul meu se resimte balansul blocului cel mai tare, deci sa punem muzica, balans avem.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
Alexandrina si Andrei

5.
6.
7.
8.
Traseul spre Varful Piatra Mare prin Canionul Sapte Scari

9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
Cabana Bunloc, dealul Tampa si orasul Brasov

16.
17.
18.
Brasov, marginimea industriala

19.
20.
- the end -


Masivul Piatra Mare face parte din muntii Barsei, localizati in sudul depresiunii Brasov, in cadrul Carpatilor de Curbura. Vârful Piatra Mare, având 1.843 m. Limita nordica a masivului este formata de depresiunea intramontan al Barsei. In est, valea Garcinului, insotita de abruptul rasaritean al Pietrei Mari, constituie limita fata de culmile rotunjite ale muntilor Garbovei cu care exista numeroase legaturi turistice. Limita sudica, spre muntii mai scunzi ai Predealului, urmareste cursurile superior si mijlociu ale Timisului Sec de Sus si pitoreasca depresiune a Timisului de Sus. Spre vest, culoarul vaii Timisului desparte Piatra Mare de masivul Postavarul.

Puteti vedea o panorama interesanta din Canionul Sapte Scari aici

Tuesday, April 21

Concert caritabil, 22 aprilie

4 comments:
O fosta colega de liceu a avut initiativa de a organiza un concert caritabil pentru un baiat grav bolnav; este vorba de un baiat dintr-o generatie apropiata mie, de un om care merita atentia noastra.


Irina Ionita on Tuesday, April 21, 2009 8:37 PM

Miercuri 22 aprilie la sala "Silver Church" complex Preoteasa de la ora 19;00 Concert Folk Caritabil cu participare Extraordinara : MIRCEA BANICIU, DUCU BERTZI, VASILE SEICARU, DINU OLARASU & TITUS CONSTANTIN, ZOIA ALECU, MARIA GHEORGHIU, MARIA MAGDALENA DANAILA, KARMA, TITUS CONSTANTIN & IULIA MITREA. Biletele se gasesc la organizatoarea subsemnata Irina Ionita si la casa de bilete a salii respective. DACA ITI ESTE GREU SI PUTIN CREDIBIL SA DEPUI BANI IN CONTURI BANCARE...VINO LA SHOW , ASCULTA MUZICA DE SUFLET, SI CEI 20 LEI de pe biletul tau, VOR CONTA !!! Fondurile starnse vor fi donate unui copil bolnav de leucemie a carui poveste o aveti aici mai jos.. Dragos Croitoru are 18 ani si este elev in clasa a XII a la Liceul Dante Aligheri din Bucuresti si fiu unic. In noiembrie 2008 a fost diagnosticat cu leucemie mieloblastica ( atasat documentele medicale: foto dragos; externare spital coltea) . Tanarul iubeste, vrea sa merga la facultate, sa cunoasca lumea ... Acum are o perioada dificila : a slabit, e descurajat si se simte abandonat. Ce este realmente important in viata ? Sunt fericit si implinit ? Aduc o contributie altui om, il ajut cand este intr-o incercare careia nu ii vede momentan solutie. Deschide bratele, mintea si sufletul .. Nu il abandonam pe Dragos : o idee, un sfat, o suma de bani, un email, o recomandare , o vorba buna care sa ii redea bucuria de viata dra90s@yahoo.com E un privilegiu si o onoare pentru orice om sa salveze o viata . Dragos e trist si are senzatia ca i se intoarce spatele si i inchid usi in acest moment. Da forward si prietenilor tai carora le daruiesti sansa de a fi generosi cu intelepciune, dragoste, suport , o vorba buna, o suma de bani pentru Dragos. Dragos s-a nascut in Romania in 1990. Astazi sistemul medical nu il ajuta in Romania. Raspunsul de la Ministerul Sanatatii intarzie. Tratamentul si transplantul de maduva pentru Dragos la o clinica in strainatate are un cost estimat 100.000-150. 000 euro. Fiind alaturi de Dragos creem sistemul care il dorim pentru noi si copiii nostri. Pentru Dragos conturile sunt deschise la C. R. FIRENZE ROMANIA , titular cont CROITORU CORNELIA FLOARE , mama . in eur : RO74DARO00060005803 3EU01 in lei : RO20DARO00060005803 3RO01 Ia un minut din ziua ta si daruieste-i , scrie-i ceva vesel, trimite-i un citat care iti place tie , o fotografie , un zambet, o solutie , vestea unei donatii. E simplu sa ii ridicam moralul daca vede ca ne pasa si suntem alaturi de el la greu. Dragos nu vrea sa fim tristi pentru el, ci sa simta sprijin si actiune. Viata cere actiune ! Ne pasa . Suntem mai puternici ca orice incercare si facem posibil ca el sa fie sanatos dupa transplant . Daca o voce in capul tau iti va spune " Acum nu am suficienti bani , Sunt multe cereri, Bietul baiat, Am credit" sunt doar pretexte ale ego-ului tau de a nu gasi o solutie unei chestiuni care ne priveste. Nu te ascunde in spatele unei scuze mici , esti mai tare ca o circumstanta . Avem puterea de a crea ceea ce dorim cu adevarat . Doneaza azi pentru Dragos dragoste, viata si bani - modul prin care sa se bucure de ele.!

Friday, April 17

Paste fericit !

4 comments:
Va doresc Sarbatori fericite si o minivacata cat mai placuta !

Maramures 2009: Valea Vaserului, inca iarna

16 comments:

N.B. – ceea ce urmează să citiţi este un fel de anamnesis extins (destul de tardiv buchisit) al călătoriei noastre prin Ţara Maramureşului, mai precis al incursiunii cu mocăniţa pe Valea Vaserului... din păcate, din martie încoace nu am găsit răgazul necesar pentru a aşterne povestea călătoriei hibernale; mai era puţin şi fluxul memoriei n-ar mai fi permis decât nişte răzleţe reminiscenţe să fie aduse la lumină, dar – din fericire – ne-ar fi salvat memoria afectivă şi acea stare specială pe care o simt şi eu (şi ceilalţi prieteni cu care am călătorit şi fotografiat) atunci când îmi aduc aminte de acea săptămână de martie iernatic în care am hălăduit prin Maramu’...



Trecând cu bine pste acomodarea cu plaiul înzăpezit al Maramureşului, la Borşa, şi după un traseu (înzăpezit moroşeneşte) către Cascada Cailor din masivul Rodnei, am plecat spre Vişeu, pentru o altă etapă a peregrinării fotografice. Şedinţa de Stat Major, în vederea pregătirii asediului fotografic asupra Văii Vaserului, ne-a găsit în camera pensiunii din Borşa, cu un vraf de hărţi, cărţi şi un album foto extraordinar cu Valea pe care urma să o străbatem. Şi cum, după discuţiile extrem de utile şi binevenite cu proprietarul pensiunii, aflăm (dacă mai era cazul) că pe Valea Vaserului – încă iarna – sezonul turistic nu este deschis, dar facem rost de un număr de telefon al cuiva care se ocupă în Gara CFF de mersul mocăniţei cu muncitori, pentru a ne lua şi pe noi.
Cu imaginea fotografiilor din album, cu Măriuţa şi Elveţia (cele două locomotive cu abur) am adormit în gând, în ultima noapte la Borşa, urmând ca a doua zi să plecăm spre Vişeul de Sus. Popasul de nici o noapte de la pensiunea din Vişeu a venit numai bine, ca o reîncărcare de baterii înaintea lungului (dar extraordinarului) drum ce avea să ne aştepte; aflăm că la ora 5.30 dimineaţa ar cam trebui să fim în Depoul CFF ca să prindem mocăniţa cu muncitori.

După o utilă orientare turistică cu traseul de la pensiune la locul de plecare a mocăniţei – cu o seară înainte – dimineaţa la ora 4 s-a dat trezirea şi împachetarea pentru drum. La 5.30 eram încă într-o stare de oniric obosit şi buimac, dar nerăbdători ca nişte copii să pornim la drum. Şi afară ningea... da’ ningea... ca în basmele alea de spus la gura sobei... Făcându-ne cu greu loc printre fulgii dezlănţuiţi, cu rucsacii foto, trepiede şi merindea, am mers să întrebăm cum facem; „mergeţi numa’ la vagonul de clasă” a spus unul din muncitori... Auzi tu... vagon de clasă... noi, mai degrabă am fi avut nevoie de un vagon de dormit, dar nu era cazul să cerem o suplimentare de vagoane şi nici diferenţa la biletul pentru carroza letti. În depou, forfotă mare... se manevrau nenumărate vagonete goale pentru lemne; zgomotul era parcă prea tăios pentru urechile noastre încă blegite de somn... dar parcă lumina galbenă a proiectoarelor din curtea depoului, ninsoarea regească şi vivacitatea aceea (mult prea matinală) a muncitorilor, ne-au scos din letargia onirică şi am pus mâna pe trepiede şi aparate şi am început să tragem la repezeală câteva cadre, ba încercând să ne protejăm aparatele de ninsoarea care nu mai contenea (deh... nu toţi avem Pentax weather resistant), ba cu un ochi la mişcarea lanţului de vagonete... vorba aia... să nu rămânem de căruţă taman în depoul mocăniţei...
Chiar şi aşa, după un ultim cadru tras cu lunga garnitură urnită din loc, am fugit prin zăpadă o bucată sănătoasă până să ajungem la vagonul nostru de clasă. Clasa... muncitoare; întuneric beznă în vagon, noroc cu frontala din dotare; aşa am desluşit băncile de lemn şi soba din mijlocul vagonului pe post de încălzire centrală...

Înfruntând ninsoarea, omida asta metalică şi interminabilă s-a pus la drum... cu o primă oprire după 10-15 minute, la... un ABC, pentru alimentare (alimentarea muncitorilor cu câte ceva cald...). Încet-încet se făcu lumină, iar garnitura cu câteva zeci de vagonete pentru buşteni şerpuia agale la deal, în sus pe Vale... Pe parcurs, la câte un canton se mai oprea pentru a permite muncitorilor să mai încarce tot felul de lucruri... de la crengi pentru consolidarea malurilor, la piese de schimb pentru TAF-uri sau drujbe sau chiar mobilier sau merinde. Aşadar, am împărţit camaradereşte vagonul de clasă cu muncitorii forestieri, care la început ne priveau cu o oarecare mirare, dar asta nu a durat mult... o subtilă crispare şi stânjeneală în faţa obiectivelor noastre au fost curând înlocuite de o naturaleţe cum numai la oameni simpli şi dintr-o bucată mai întâlneşti. Curând, am devenit pentru ei un fel de mobilă umblătoare, cu aparate foto la ochi... nu mai pozau, nu ne mai băgau în seamă... perfect pentru noi; aşa reuşeam să surprindem nedisimulat spiritul şi starea acestor oameni; puteam fura suflete adevărate fără nici o problemă. Vagonete cuplate şi ecuplate cu măiestrie, fluierături şi strigăte, nervi şi glume deocheate, cam aşa decurge traseul mocăniţei... şi chiar dacă asta înseamnă să faci rost de lemne de foc pentru soba din vagon în timpul mersului şi apoi să le spargi cu o cuplă metalică groasă cât mâna... sau să repari şi să înlocuieşti o curea ruptă de la locomotivă... şi motorina pentru înteţitul focului tot la fel, luată din mers din locomotivă...
Din cauza fumului din vagon, dar mai ales datorită peisajului de pe Vale care se derula în slow-forward, am stat mai mult afară, la capetele vagonului, atârnând în exterior, cu aparatele foto în mână. Din cei aproximativ 40 km. Cât măsoară traseul feroviar al Văii Vaserului, noi am trecut de cei 31 km. pe care îi parcurge mocăniţa cu turiştii până la Cantonul Făina şi am mai mers în amonte până la Valea Babei... un drum de mai bine de 6 ore, doar dusul...

Pe drumul de întoarcere, garniturii i se ataşează pe parcurs vagoanele încărcate cu buşteni... mulţi buşteni; prelungul şarpe metalic (ce a putut înghite atâta lemn) se lasă uşor dus la vale, acompaniat de semnalele mecanicului din locomotivă şi de strigătele muncitorilor care stau cam tot la al doilea vagon pentru a-l mai domoli şi frâna atunci când este necesar. Pe nesimţite, soarele trece dincolo de vârfurile brazilor şi lasă seara să-şi intre în drepturi... Punem deoparte aparatele foto şi luăm în primire – pe rând – câte un... pui de somn, zdruncinat ce-i drept, dar care pică numai la fix după aşa o zi plină...

Aproape de ora 8 seara, ajungem înapoi în Depoul CFF, unde, aşa ca-ntr-o ultimă demonstraţie de măiestrie, muncitorii robotesc din mers intrarea locomotivei şi a vagonului de clasă pe una din linii, iar restul imensei încărcături lemnoase, pe alta... căci mare fu mirarea să vezi din mers cum pe lângă tine trec acum toate vagoanele încărcate, pe care până atunci te obişnuiseşi să le admiri şerpuind zgomotos şi greoi în spate... În final, descălecatului din mocăniţă i-a urmat drumul către o altă zonă interesantă care ne aştepta: Sighetul Marmaţiei – Săpânţa, apoi Bârsana... Bonţida... alte fotografii, alte poveşti...

1.

2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.


Fotografii: Octavian Andrei Brezean
Text: Dan Oprea


Friday, April 10

Recomandare: bicicletele interzise in parcurile bucurestene

De astazi se pare ca s-au interzis bicicletele in parcul IOR, urmat de Cismigiu si probabil ca si in restul. Cititi totul la Doru pe blog aici

Wednesday, April 8

Poveste, #2

8 comments:
Din seria acelorasi povesti ma prezint in fata voastra cu cadre colorate, trase duminica intr-o incursiune in primavara codrilor de pe malul Argesului. O vreme perfecta, doar zgomotul vrabiilor din luminisuri si verdele saturat al covoarelor de untisor.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Atunci cand mancarea s-a terminat a trebuit sa punem in aplicare ce stim de la tovarasul Bear Grylls legat de tehnici de supravietuire asa ca ne-am apucat de mancat serpi infasurati in frunze oparite de untisor.
10.

Cainele ce privea uimit la transformarea noastra in niste salbatici ce dupa 24 de ani de trait la bloc acum se vedeau fata in fata cu supravietuirea, cu vanatul nepreparat in mainile murdare de tarana, asa cum stramosii nostri se chinuiau sa duca in pesteri mancare obtinuta peste zi cu pretul vietii.
11.
12.

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog