Tuesday, March 31

Castelul Bánffy, Bontida (Cj)

18 comments:
Castelul Bánffy de la Bonţida, alias "Versailles-ul Transilvaniei" este un ansamblu arhitectonic construit de familia Bánffy în comuna Bonţida, judeţul Cluj.

ctrl + click pentru a mari


Domeniul de la Bonţida a fost donat familiei Bánffy de către regele Sigismund de Luxemburg în anul 1387. Se bănuieşte că pe acest loc a existat o reşedinţă nobiliară încă din secolul XIV, iar construcţia la castel a început în 1437, când baronul Banffy a primit din partea regelui Albert permisiunea de a-şi ridica o cetate, şi a fost finalizată în 1543.


Prima atestare documentare a castelului datează însă din secolul XVII, când, potrivit unui raport militar (1680), exista un sistem de fortificaţii care înconjura conacul. Stilurile cele mai vizibile în structura ansamblului sunt cel renascentist şi cel baroc. Denes Bánffy (1638-1674), comite de Dăbâca şi Cluj şi consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I a fost cel care a iniţiat construcţia ansamblului la aceste dimensiuni, sub controlul arhitectului italian Agostino Serena.


Această primă clădire a fost proiectată ca un ansamblu fortificat, cu bastioane în cele 4 colţuri, un turn înalt la intrare şi o grădină dispusă în sudul ansamblului. Moştenitorul său, Denes Bánffy II a iniţiat recontrucţia castelului, începând din 1745 în stil baroc austriac, după planurile arhitectului vienez Joseph Emmanuel Fischer von Erlach.


În primă fază reconstrucţia s-a concentrat asupra curţii de onoare din faţa clădirii porţii, inspirându-se din arhitectura barocă vieneză au fost create noi clădiri: manejul, grajdul, remiza şi locuinţele servitorilor. Tot el a dat o nouă formă castelului, sub forma a două aripi aşezate în poziţia literei U. Acum va fi creat şi parcul de egrement de pe malul Someşului (proiectat de Johann Christian Erass), în acelaşi stil baroc, cu alei, lac, statui şi fântâni artezieneUrmătorul descendent Bánffy, József Bánffy, va demola în 1820 turnul de poartă, din materialul rezultat fiind ridicată o moară de apă, pusă la dispoziţia sătenilor. Tot la dispoziţia sa, în 1850 arhitectul Antal Kagerbauer a ridicat o nouă aripă a clădirii, perpendicular pe latura sudică a incintei castelului, totodată remodelând parcul prin redefinirea formelor sobre baroce cu altele mai libere, romantice, specific englezeşti.

Tot în secolul XVII sculptorul Johann Nachtigall a transpus "Metamorfoza" de Ovidiu în grandioase statui de piatră care decorau poarta. În anul 1944, trupele germane i-au evacuat pe proprietari, pentru a folosi castelul ca spital militar. Imobilul a fost serios afectat la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, când trupele germane aflate în retragere, au atacat, jefuit şi incendiat întreg ansamblul. A fost distrus întreg mobilierul, pinacoteca, bine-cunoscuta galerie de portrete şi biblioteca. Baronul Nicolae (Miklós) Bánffy, proprietarul castelului la acel moment şi ultimul proprietar al castelului, iniţiase o negociere a Ungariei cu România pentru ca ambele state să schimbe tabăra şi să întoarcă armele împotriva Germaniei, devastarea castelului se presupune a fi o acţiune de vendetă a guvernului german la adresa baronului. O parte din statuile parcul baroc de odinioară sunt păstrate la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca.


Perioada comunistă: Într-o latură încă funcţională a castelului a fost instalată în anii 1950 Cooperativa Agricolă de Producţie ("C.A.P.") Bonţida. Naţionalizarea şi lipsa oricărei întreţineri a clădirilor şi parcului au dus la degradarea gravă a castelului. Sătenii au folosit cărămizile castelului drept material de construcţie. Muzeul de Artă din Cluj-Napoca a reuşit să salveze statuile din parcul odinioară baroc, depozitându-le în cadrul instituţiei (secţia donaţii, str. I. C. Brătianu), unde se găsesc şi astăzi. În perioada anilor 60 Direcţia Monumentelor Istorice a încercat reabilitarea castelului, dar din lipsă de fonduri nu a putut efectua nici o acţiune concretă în acest sens. Castelul a fost folosit mai departe ca depozit de materiale de construcţii, iar parcul a devenit treptat în păşune, copacii devenind lemn de foc.


Perioada postcomunistă: După căderea regimului comunist a început restaurarea ansamblului în 1999. Decisivă în acest sens a fost acordul semnat de Ministerul Culturii si Cultelor din România, "Institute of Historic Building Conservation" din Marea Britanie şi Oficiul pentru Protecţia Patrimoniului Cultural din Ungaria. Lucrările de restaurare s-a făcut sub înaltul patronaj al Prinţului Charles de Wales, care a vizitat în mai multe rânduri şantierul şi au fost premiate cu premiul "Europa Nostra" de către Uniunea Europeană În 2008 Principesa Margareta şi-a asumat rolul de Patron Spiritual al Centrului de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului construit la Bonţida.

Sursa text: Wikipedia & alte ghiduri.

Sunday, March 29

Cateva detalii an' joke

4 comments:
Duminica, la o gura de aer la Padurea Ordoreanu cu papoashienii.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.

Definitiile casatoriei:

DEFINITIA RELIGIOASA. Act religios care consta in a crea un rastignit in plus si o virgina mai putin.
DEFINITIA JURIDICA. Sentinta prin care condamnatul la vesnicie este eliberat numai pentru rea purtare.
DEFINITIA MATEMATICA. Adunare de probleme, scadere de libertati, inmultire de responsabilitati, impartire de bunuri.

Friday, March 27

Fry-day moods

1 comment:


Venea de la antrenamentul pentru vacanta de pe lumea ailalta cand in metrou se aseaza sprijinit de bara exact vis-a-vis de o fata pe care desi nu o mai vazuse vreodata, parca ii era cunoscuta. In orasul asta (nu degeaba in toate povestile e gri) cu fetele astea de oameni supusi dupa cum zicea la o bere in tacere, isi adunase trasaturi feminine de pe la fiecare pentru a asambla portretul femeii care lui i-ar fi placut si de care cu siguranta s-ar fi indragostit pe loc.
Initial alb la fata, ulterior rosu ca o cireasa, acum privea trasaturile ei uimit si nu ii venea sa creada. Nu pot descrie privirile, ea placut rusinata primea cu ochii mari, pupilele dilatate privirea calda a lui, chimia avea loc exact acolo, singura dovada de viata din acel metrou intarziat.
Inexplicabil nu s-a intamplat nimic. El a facut un pas in afara metroului in statie si a ramas pentru cateva minute blocat intr-o pozitie nefireasca, ea acum cu o expresie de neintelegere se uita pe geamul metroului alb care a plecat mai departe.

Nici unul nu a putut dormi in urmatoarea noapte. El a zacut cu o privire distrusa si nemiscata in pat privind catre stele, ei i se umplea cearceaful de stele, perna de nisip pentru gene. Ca un cosmar ce ascunde sentimente in umbrele adanci de sub pernele reci si asteapta sa moara cuvintele oamenilor indragostiti.
Privirea ei a fost doua saptamani sugrumata si innecandu-si ochii in gandurile ce oscilau in ipoteza in care ea ar fi coborat din metrou dupa el si intrebarile pentru care nu gasea raspuns. De ce a plecat zambind?
El, se agata de cuvintele altcuiva, statea atarnat ca si gandul de covor, adormit, ars si distrus pentru ca nu a fost prezent, cat a fost ranit si lipsit de ajutor, el pur si simplu nu putea. Ca si paianjenul din colt care s-a saturat sa isi vada in fiecare noapte panza lui pentru ca la inceputul zilei tot singur se trezeste agatat de ea. Inoind-o, aceeasi lumina oarba il inconjoara, important e ca nu il mai deranjeaza, i s-a dus intensitatea.

Multi vrem sa ne omoram trecutul si sa revenim la viata, iar timpul intradevar ne poate omora incet, incet. Si noi nici macar nu il putem atinge, pianul canta psihadelic in mintile celor doua personaje din metrou, dar tot timpul le sugereaza sa mai astepte.
Arlechinul ce are o voce sadic de comica ii face sa ramana si mai inclestati in viata mecanizata ce garanteaza succese in cariera. Nu se termina reactia, nu este curaj, nu exista catalizatoare desi chimia ca materie nu mi-a placut niciodata. Exista orgolii, temeri, fatete, personalitati, insule de oameni si toate la un loc. Din astea toate energia ramane singura in favoarea noastra.

Cu dragostea cum facem?


Dupa o portie de spaghete, un portret de familie e binevenit. Multumesc Alex si Octavia.

Wednesday, March 25

Muzic oke?

Un lucru care ma amuza (ciudat) este ca majoritatea oamenilor asteapta de la sistemele politice sa-i elibereze de saracie si sa le satisfaca setea de cunoastere. Tot ei au descoperit de asemenea relatiile lor cu alti oameni implica viata si moartea.

Videoclipul aici

Note si contranote

No comments:
Tocmai ce am terminat de citit o carte care m-a relaxat mai bine de o luna in locuri precum metrou, autobuz si in timpul liber transpunandu-ma mereu in diverse roluri si ipostaze ale unui teatru cateodata mut.
Este vorba de "Note si contranote" a lui Eugene Ionesco.
Aparent o lume de roboti singuratici care converseaza intre ei in dialoguri asemanatoare celor din "comics-urile" pentru copii, dialoguri uneori foarte hazlii, uneori evocatoare, adeseori nici una nici alta, cartea povesteste despre un profund plictis al autorului menit sa fie intriga principala in locul emblematic unde poate fi cautat destinul omului.
Va recomand sa cititi o carte ce reuneste multe texte ionescene privind arta, fenomenul teatral, autocriticile, arta spectacolului, polemici, interviuri.

ctrl + click pentru a mari


Baia Borsa, Maramures, martie 2009

Monday, March 23

Poveste

6 comments:


Un fel de manifestare spontana a emoticoanelor. Incet, incet ca iar e luni dimineata.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

--
9.
10
11.

Wednesday, March 18

Maramures 2009, un vis implinit

12 comments:


Tristetea este singura dispozitie in care oamenii fac eforturi incredibile pentru a scapa de ea. Se pare ca suntem mai inventivi cand suntem tristi. Nu vorbim de orice fel de tristete ci doar de melancolie si asta pentru ca ea ofera si avantaje. Efectele pe care le poate aduce o tristete survenita in urma unei pierderi sunt invariabile, ne pierdem interesul fata de distractii si placeri, ne pierdem in detalii si ne concentram asupra pierderilor iar asta ne diminueaza considerabil energia.
Urmatorul pas este sa intram intr-o stare meditativa, retrasa fata de agitatia vietii cotidiene, intrand intr-o stare latenta, de suspensie in care jelim incercand sa gasim un sens, iar in final ajungem sa ne adaptam psihologic facandu-ne noi planuri, noi vise si aspiratii.

Cea mai des intalnita forma de tristete la limite superioare in termeni de specialitate se numeste "depresie subclinica", adica melancolie obisnuita. Este exact acel tip de disperare pe care oamenii o pot rezolva singuri, dar cu conditia sa dispuna de resursele interne necesare. Efectul negativ al strategiilor de refacere ii face pe oameni sa se simta chiar mai rau decat initial. Cea mai buna dintre strategii este statul de unul singur lucru care-i atrage pe cei care se simt obositi; cel mai adesea sentimentul de izolare opreste tristetea, melancolia.
Tactica cea mai des folosita pentru lupta impotriva tristetei este o viata mondena, activitati cu prietenii cat mai diverse sau cu familia. Si chiar functioneaza daca efectul de ansamblu este acela de a-i bate omului gandul de la tristete. Dar el va fi intotdeauna predispus sa prelungeasca aceasta stare daca se foloseste de prilej doar pentru a cugeta, in cazul meu de a isi aduce aminte de vremea frumoasa din vacanta.

Nu am realizat de ce de cand m-am intors din Maramures nu mai am energie asa multa, de ce imi este peste mana sa deschid photoshopu', sa organizez fotografiile facute, sa lucrez neautomatizat si de ce nu mai ma uit asa des pe geam. Nu imi sta in fire, dar imi dau seama ca melancolia s-a instalat in mintea mea desi imi e teama sa recunosc. Mereu sunt grele primele zile post-concediu. Inapoi acasa.

In ritmurile de chitara, patru prieteni instigati de lumina si inghesuiti intr-o masina ambitioasa strabateau acum o saptamana Maramuresul incredibil.

ctrl + click pentru a mari

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

--
Foto 2,8 - Dan Oprea
Martorii lui Dan: Mitza, Giorgiana, Je.

Friday, March 13

Maramures, 2009

4 comments:
Va salut cu drag din Maramures, de acolo de unde iarna nu da semne ca va pleca prea curand, din mijlocul unor zapezi si ninsori ca in povesti. Am ales sa petrec prima parte a concediului din acest an impreuna cu cativa colegi fotografi intr-un loc unde ma aflu pentru prima data.


Borsa, 2009. Revin.

Monday, March 2

Sunday, March 1

Monica

2 comments:
1.
2.3.

Workshop de fotografie la final

3 comments:
Am participat ieri la workshopul sustinut de Alex Matusciac si Alexunu eveniment care s-a situat peste asteptarile mele. Doi oameni caracterizati de o energie si pasiune necesare incat sa faca o nota discordanta pozitiva printre cei care au valoarea necesara sa organizeze asa ceva.

Monica


Va urma

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog