Friday, February 27

Gasca noastra, treaba voastra, tara noastra

No comments:
Stirea aceasta ne informeaza ca Eugen Preda, subofiter MAI, sportiv legitimat la Dinamo care in seara zilei de 21 februarie a facut un scandal public in Mall-ul Plaza Romania impreuna cu mai multe persoane si care fusese retinut pentru tulburarea linistii si ordinii publice si de ultraj contra bunelor moravuri a fost eliberat impreuna cu toti cei implicati in acest caz pe baza motivatiei generice ca nu ar fi suficiente probe (cand camerele de filmat din mall au filmat toata batalia). Individul se pare ca a atacat si un ofiter de securitate cu o arma alba, era recidivist si cu toate astea avea grad. Mai multe detalii despre ce s-a intamplat in acea seara acolo la acest link.

In alta stire putem afla ca un batran de 80 de ani a fost condamnat la un an de inchisoare pentru ca a scos niste tarusi din pamant care delimitau o parcela. Uitati-va in ochii batranului si ganditi-va in ce fel de tara traim.

In conditiile in care ni se pune zilnic viata in pericol cand indivizi ca primii mentionati sunt in libertate si pe deasupra beneficiaza si de tratament preferential din partea autoritatilor in timp ce un om de 80 de ani care de abia mai merge este condamnat la un an de inchisoare pentru absolut nimic (iar rudelor lui i se spune ca legea este lege si trebuie aplicata) atunci realizez ca singurul bun care s-a intamplat tarii noastre este gravitatia.

Hai, bafta tuturor, sa munciti cu drag si spor !

Thursday, February 26

Aluzie ironica la un cliseu de vorbire prezent

1 comment:
- Cand va plimati intr-un parc, nu-i asa? (A se raspunde cu Da sau Nu)

- Asa ceva...

- Ti se naste-un copil (atunci cand?

- Nu insistati

- Cand ma duceam la scoala

- Cugetare: conceptul nu-i ce crede lumea. E altceva. Ceea ce-i cu totul altceva. Pe de alta parte, de pilda, eu unul, am una.

- Cat de mancaciosi suntem.

- Vedeti dumneavoastra

- Daca o padure va iese-n cale ca sa va impiedice inaintarea, inlaturati copacii. Maracinii va vor urma.

- Intr-un caz, ca si in celalalt daca ma pot explica asa.

Lorsqu'un enfant parait - Andre Roussin

Tuesday, February 24

Povestea unei vacante de o zi

8 comments:


Povestea unei zile de sambata a lunii februarie. Nimic complicat, eu, Flori si doi prieteni am plecat catre o altitudine mai mare la aer curat, ca un medicament contra urbanului.
Sinaia din pacate a devenit o statiune destul de scumpa, iar la asta ma asteptam avand in vedere ce flux de turisti are anual. Desi este ciudat sa mergi acolo si pentru o telecabina, doua mese si alte maruntisuri sa lasi intr-o zi banii care in alta parte ii cheltuiai in 2-3 zile. Si nu va ganditi ca sunt super conditii sau partiile sunt exceptionale, ci e felul notru de a profita, de a face turism.

In fine, pastez doar amintirea lucrurilor frumoase si a peisajelor, a prietenilor si a zapezilor de creasta.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

10.
11.
12.
13.

Mai multe fotografii puteti vedea aici

Monday, February 23

Rolul dramaturgului

2 comments:


Alecsey Bellozero - Night smell you

Cateodata parca am fi o lume de roboti multi dar singuri. Conversam intre noi cu dialoguri asemanatoare celor din cartile de benzi desenate, cateodata comice alteori evocatoare sau de cele mai multe ori ca in povestile cu patrupede care vorbesc, nu le vei auzi de doua ori la fel. Parca ar fi singurul acces posibil spre teatrul gandurilor, acolo unde credinta in om dispare ca fumul de tigara. Dincolo de jumatate nu mai e nimic, nu vrei sa afli. Si chiar nu mai e nimic.

Sunday, February 22

Spre Manastirea Pasarea (IF) #2

5 comments:
Pentru ca se cerea o iesire in natura, l-am luat pe Bogdan si pe Mihai pentru a merge catre prima padure ce ne iese in cale, poate de sub zabada vom ivi flori de primavara renascute. Intai am fost la Manastirea Pasarea, dupa care am abordat si padurea invecinata.

..va urma

Friday, February 20

Portret... de calatorie

4 comments:

In acceleratul infrigurat de la Timisoara ne-am suit si noi de la Sinaia. Am realizat portretul unei prietenii sincere. Cu acordul partilor, evident :)

Foto: IMitza

Cu ocazia asta si fara legatura mi-am adus aminte de un fragment haios:

Amza Pelea - Oltenii pe tren


Thursday, February 19

Dimineata mea

5 comments:


Gustavo santaolalla - de usuahia a la quiaca


"O persoana are succes daca se trezeste dimineata si se intoarce inapoi seara in pat iar intre cele doua momente face doar ceea ce doreste sa faca."

Bob Dylan

Freeride de Chamonix 2009

1 comment:

Wednesday, February 18

Titan, Bucuresti 2009 #2

6 comments:


Dupa cum va povesteam intr-un articol anterior in cartierul Titan mi-am petrecut peste jumatate din copilarie. Aici m-am nascut, aici m-am jucat, aici am trait cele mai frumoase momente din adolescenta. Veneam chiar si atunci cand nu mai eram eu, cand lucrurile ma luau pe neasteptate si traiam acea senzatie tipica varstei ca as fi neinteles si nu imi doream decat sa ma maturizez. Acum imi e dor sa fiu copil, imi e dor sa nu am responsabilitati (nici acum nu prea am, dar nu mai pot sa ma trezesc dimineata si sa am ca singura activitate cititul tabelei de plecari a trenurilor sau vreo padure cu colegii de liceu in locul plictisitoarei ore de chimie).
Priveam ore intregi din varful dealului la reflexiile din lac si mai ales atunci cand luciul apei devenea rosu datorita apusului. Siluetele oamenilor deveneau negre, toate erau la fel. Ma gandeam cum ar fi ca suprafata apei sa fie doar un portal de intrare in alta lume, in cea in care toti suntem exact ca siluetele din ea, la fel. Poate ca problema era ca eu credeam ca in realitate toti oamenii sunt buni si la fel, cautam pentru orice o justificare si pe mine in fiecare om.

Iarna, totul devenea static, nu se mai intampla nimic. Nimeni nu se mai plimba pe marginea lacului, totul era acoperit, prietenul meu dormea. Eu eram trist desi soarele primaverii ma batea pe umar.
Atunci cand esti trist nimic nu mai conteaza, nici culoarea, nici viata, absolut nimic. Cand esti trist totul pare o nedreptate continua.
Dar ce vina avea prietenul meu? El mi-a oferit o prietenie constanta iar eu sunt prea uman in fata soldatilor cu ace verzi ce strajuiesc intrarea in parc si vreau sa ma asculte atunci cand sunt suparat. Dar ei nu zic niciodata nimic, doar simpla lor prezenta este o dovada de prietenie pe vecie.
IOR, parcul unde am copilarit.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.

Sunday, February 15

Seductia

5 comments:


Priviri. Adanci, intense, usor copilaroase sau usor pierdute. O parere de zambet pe obraz ascuns in negura pletelor. Cuvinte inghitite pe buze vizibil muscate, mascate de plecarea genelor. Adierea bratului subtire in nevazuta mangaiere. Dorinta. Si ochii. Largi, tacute ferestre, pline de povesti, cenusa de iubire si ploaie de dor. Parfum de toamna strecurandu-se nestiuta-n suflet. Cantec venit de undeva de departe. Nedeslusit inca.

Ii zambesti si te-ntrebi. Si-atunci incepi s-aluneci. Si sa zambesti iar intr-o zi in plina strada fara sa stii prea bine motivul. Incerci s-atingi pentru a te-asigura ca-i reala, sa-i simti respiratia. Miscarile-i adormitoare, molatece care-i dau transparenta unui pastel si nebunia primilor zori care sfasie noaptea... Vocea joasa, intretaiata, franta poate de emotia unor acorduri...Si-ncepi s-o vezi cu ochii mintii cu genunchii stransi la piept si parul ravasit pe podea, cu ochi inchisi, suflet scris cu litere mari pe-un trup oarecare...impletire de bucurie sclipitoare, ras nebun, melancolii intunecate si lacrimi cu gust de mare verde-albastra... Si-i simti privirea cautand, incercand sa sfredeleasca, sa stie, sa teasa vraji nestiute in juru-ti in timp ce degetele asaza alene-o suvita dupa ureche si intrebari nerostite apar intr-un zambet moale.


Text: Mina

Monday, February 9

Titan, Bucuresti 2009

9 comments:
Cartierul in care mi-am petrecut copilaria. Ma rog, jumatate din ea. Pe malul lacului alergam cu prietenii, pe malul lacului am jucat fotbal si tenis, pe malul lacului am facut jogging, pe malul lacului am cunoscut prima prietena, pe malul lacului m-am plimbat ieri la apus.
Ieri am am fost surprins de o ploaie cu soare urmata de un joc de culori si nuante format din albastrul cerului amestecat cu rosul apusului toate pe muchiile formelor ciudate ale norilor in tranzitie.

Cu ocazia asta m-am hotarat sa alcatuiesc un set de fotografii din acest parc drag mie.

ctrl + click pentru a mari


Va urma.

Fire de nisip

No comments:
Ca florile de primavara care explodeaza brusc din pamant intunecat. Ca un ras nebun cu gura pana la urechi sau ca un plans sfasietor pe care nu-l poti retine cu nici un chip. Asa se izbesc amintirile-n suflet. Merg pe strada. Stau de vorba. Citesc. Ma plimb. Ma bucur, ma emotionez, ma-ntristez....si amintirea se izbeste-n mine, ma nauceste si ma face s-o intreb “Cum de-ai aparut? Credeam...”
“Ca ne-am pierdut printre fire de nisip, sau prin orase vechi, prin paduri intunecate, prin trenuri pierdute sau la fereastra aceea....inlacrimata de ploaie..sau..”

Imi plec privirea de fiecare data. Si m-ascund. In mine. Vreau aripi de vant sa ma-nfasor bine-n ele, sa ma ravaseasca si sa ma creeze din nou. Daca vreau, pot sa dispar cu totul. Continuarea aici

Text: Mina

Sunday, February 8

Ceasul diminetii

2 comments:


Adrian Berinde- Fug Caii Verzi

Pentru prima data am calatorit cu trenul inte cartiere. M-am suit inainte de rasarit si m-am sprijinit de bara dintre scari cu aparatul in mana pregatit. Trenul pleaca usor din gara Obor si trece printre niste ulite ale Pantelimonului, iar eu priveam trecatorii, pe cei din camerele caselor, luminile aprinse din spatele perdelelor, cautam caldura din case. Apoi a aparut soarele de dupa lac. Am vazut atatea chipuri noi, povesti ale celor ce calatoresc de nevoie sau de placere, oameni diferiti. Da, asa suntem noi, unici, avem trairi personale diferite.
Stand acolo cu soarele in ochi, priveam prin hubloul usii prin care vedeam calea ferata ce trenul o lasa incet in spate si ma intrebam...oare mai exista o viata identica cu a mea?
Cand calatoresti cu trenul, parca o iei inaintea vietii, parca te poti gandi la tine cu rabdare, poti observa chipurile colegilor de trairi, fiecare miscare, limbajul trupurilor, comunicarea dintre ei. E simplu, trebuie doar sa privesti.

Din pacate acest tren era gol, pustiu. 75 de minute de asteptare si tacere....

Bucuresti Obor- Bucuresti Titan

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Loona #2

No comments:

Saturday, February 7

Spre manastirea Pasarea (IF)

3 comments:
Prima ora in gara Obor, sambata trecuta. Aveam de cateva zile chef de o iesire printre navetisti nu pentru vreun motiv anume ci doar ca imi era dor de urcat cu aparatul la gat printe ei, in lumina diminetii cu mirosul de tigari More si cafea varsata in pahare de unica folosinta aruncate dupa golire sub rotile personalului de Fetesti.
Peste 80 la suta din procentul total al celor care calatoreau cu acest tren erau agenti de paza (habar n-am unde, parca trenul ar fi fost vreunu' de valori) si incepusem sa fac deja pronosticuri referitor la cand se va trezi vreun musteriu sa ma abordeze referitor la aparat si talentul lui special de a fura suflete.
In cinci minute venii si primul candidat la shefie cu o intrebare foarte dificila pentru mine si anume vroia sa afle ce fotografiez (in momentul respectiv, culmea fotografiam o usa de tren ;)) ).
Dupa momentele de amuzament datorate prestantei de tip Toma Caragiu a pescarului dibaci de ochi care mi-a explicat de unde si pana unde as avea voie sa fotografiez raportat la peron, fluiera si nashu pintenashu plecarea trenului plin cu oameni simpatici preocupati de securitatea nationala si etimologii ale termenilor juridici.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Manastirea Pasarea se afla la 29 km E de Bucuresti. Ea a fost ctitorita pe malul lacului Pustnicu la inceputul secolului al XIX-lea la marginea padurii cu acelasi nume, parte din Codrii Vlasiei.
Există mai multe legende care explică numele mânăstirii. Cea mai plauzibilă este aceea că numele i-ar veni de la stolurile de păsări care vieţuiau în pădurea înconjurătoare care este intr-adevar foarte frumoasa datorita salbaticiei.

9.

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog