Thursday, January 29

Aripi de fluturi

No comments:

Aripi de fluturi

Ai fost mai intai un bob, un strop, o picatura
Ai invatat sa cresti, te-ai ridicat si ai ajuns
Sa fii acum un fluture ce zboara
In lumea asta cu orizont de nepatruns.

Ai invatat sa zbori si sa plutesti in vise
Ai invatat sa canti fara cuvinte
Iar zborul tau intr-un moment ajunse
Sa urce lunecand prin creste de munte.

Zburdalnice carari avut-ai tu de strabatut,
Iar orizontul ti se deschidea tot mai adanc
Prin vant si ploaie rece tot ai trecut
Si ai ajuns sa zbori mereu uitand

Poate pe unde ai trecut si de ce
Pe cine-ai intalnit macar din intamplare
Si poate intrebandu-te mereu chiar pentru ce
Venit-ai tu in lumea asta uneori prea mare…

Esti doar un fluture stingher ce zboara-n vant
Ce cauti orizontul fara margini
Dar aripile-ti sunt plapande si se frang
Odata cu amurgul dintre lacrimi.

Asa ca zbori in fericirea ta de-o zi
Chiar daca este vant si ploaie,
Chiar daca stii ca seara va veni
Esti doar un fluture ce va muri.

Text: Irina Ionita

20min. Antireprimare.

4 comments:
Nu ma intrebati de ce, ieri dimineata in gara, mergand printre trenurile de noapte ce soseau din tara intre doua cadre trase ma gandeam la reprimare. Ieczact, la nemurirea sufletului de la sapte dimineata cu un espresso con panna de la gregory’s, fierbinte ardoarea dintre mainile inghetate. Intr-o parte se auzea o nashica din rapidul de Botosani ce urla la mine ca nu am voie sa fotografiez in gara, in alta un agent de politie ma lua la rost cu referire la scopul pentru care fur sufletul locomotivelor. Ma rog, n-are importanta si nici relevanta in subiectul actual.


Voi ati avut timp sa va intrebati de ce facem cateodata lucruri pe care nu vrem sa le facem? Spun noi pentru ca exista cel putin un moment in care cu totii facem asta, poate se numeste adaptare, poate ipocrizie, sistemele noastre difera asa ca nimeni nu merita acuzat. Dar sentimentul acesta merge un pic mai departe si in unele cazuri constatam ca unii reusesc cu succes sa traiasca o viata duplicitara (nu o spun cu vreun ton impaciuitor), altii traiesc o viata pe care nu ar trebui sa o traiasca, devin ceea ce nu sunt. In principiu am vazut asta la generatiile parintilor nostri desi gena observ ca se mostenteste mai departe. Auto-otravirea asta a liberei exprimari duce incet incet catre o sinucidere a sufletului. Exprimarea in fond este viata.


Privim cu orele fotografii pe net si cateodata inchidem fereastra cand dam de un set prea bun, cu niste locuri mult prea frumoase, cu oameni care fac surfing, care dupa servici merg sa faca un foc si dragoste pe plaja, iar amintirile lor se leaga de prieteni, de sentimente. Bagam link-ul in bookmark promitand ca ne vom reintoarce sa privim mai atenti atunci cand vom avea o presupusa stare corespunzatoare. In fond ne ferim de intrebarea de ce ei isi traiesc viata asa simplu si frumos si noi stam aici si acum intrebandu-ne ce ne sta in calea fericirii. Destul de ciudat. Si eu realizez unele lucruri ca nu sunt cum ar trebui si practic este posibil sa ma aflu pe un drum impus. (De catre cine? nici asta nu stiu). Poate de asta pana la aflarea scopului (societatea, facultatea, orice vreti voi nu ajuta cu absolut nimic) e bine sa fi spontan, sa faci ce iti trece prin cap, sa incerci lucruri frumoase, ce te tenteaza si te pasioneaza.


Asculta-ti instinctele, mintea, inima si fugi acolo unde te taie sub limba sa pleci cu oamenii pe care nu i-ai cunoscut vreodata. Nu vei iesi in pierdere. Altfel nu vei trai in fluxul natural al vietii tale si in drum spre o viata mai buna te vei intreba cum ar fi daca ai face si altceva, daca fata cu zambetul divin din metrou ti-ar fi schimbat perspectiva. Da, o modalitate de a nu iti asuma riscuri este sa pleci privirea sa treci mai departe, sa te reprimi. De ce nu te enervezi niciodata? Doar pentru ca ai citit ca cel care nu o face este un om bun, calm si iubitor? Nu cred, odata cu nervii se trezesc si sentimentele, iubirea, cele ce merg mereu numai impreuna.


Iubesc oamenii care se infurie, care se enerveaza, care iubesc, care exprima cu adevarat ceea ce gandesc. Furia este un sentiment natural, rasarit din iubire, iti da energie si trebuie sa ii fii recunoscator celor care te-au educat sa nu iti petreci timpul liber cu capul sub perna ci cautand personalitati care sa te inspire, care sa iti trezeasca sentimente, sa risti in dragoste. Nu ca as fi cunoscut o mie de oameni puritani in acesti 24 de ani, dar altfel m-as simti sufocat de politeturi si granite asa doar din plictis si lipsa de activitate.
Poate ca trec printr-o perioada de constientizare, poate ca nu. Imi place sa meditez si asta pentru ca nu sunt o marioneta ipocrita cu un fals zambet pe fata punand o mie de frane in calea fericirii mele si a oamenilor ce ma abordeaza.


Reprimarea in fond nu este decat o unealta de manipulare a ta impotriva ta. Ceva ce te transforma intr-un om slab, pe care societatea l-a pus in conflict cu el insasi. Altfel, ce te impedica sa nu iti traiesti viata pe vreo coasta insorita chiar si a Marii Negre. Doar pentru ca e mai bine sa fi cu picioarele pe pamant? Sau ca vom astepta concediul de la vara in loc sa mergem chiar acum, in acest sfarsit de saptamana sa bem un vin fiert la gura sobei de la cabana Curmatura din Piatra Craiului. Desigur multi ar gasi o mie de motive pentru care nu ar putea desi sunt la jumatate de ora departare de Gara de Nord.


Dar cati dintre voi realizeaza ca ca atunci cand sunteti tristi sau deprimati in jurul vostru nu va fi decat cel putin la fel sau poate si zambetele false in masa produc efecte la fel de false de fericire. Cand esti cu adevarat fericit in jurul tau vei avea puterea sa creezi o lume pe masura, vesela si asta pentru ca fericirea individuala se va regasi in permanenta in cea colectiva.

Si din cauza asta mereu am crezut ca prieteniile adevarate trebuie intretinute. Gravitatia si timpul sunt lucruri pe care numai un om reprimat se poate baza.

Va pup

Tuesday, January 27

Sfarsit de ianuarie

No comments:
Am profitat de o fereastra de vreme frumoasa zilele trecute si am iesit cu doi amici fotografi in parcul din cartier. Cu ocazia asta s-au pus in ordine ultimele detalii referitoare la initiativa lui Stefan de a organiza un curs foto pentru incepatori la liceul unde noi am invatat.

ctrl + click pentru a mari

Monday, January 26

Mother i like to... cut

Mania este proasta dispozitie din care noi oamenii tot incercam sa scapam de mii de ani incoace. Este starea intransigenta pe care o putem cotrola din ce in ce mai greu. Poate ca la originea ei ar fi seducatoare atunci cand in discutie intra emotii negative, acel monolog interior de a-ti da singur dreptate pe care-l propaga si iti umple mintea cu argumente dintre cele mai convingatoare pentru a-ti varsa furia. Nevoia de a pedepsi ceva, de a-ti impune punctul de vedere, de a marca momentul in care ai devenit satul de o anumita conditie.

De ce ne intriga oamenii? Pentru ca evident nu avem altcea mai bun de facut, decat sa lipim o retina plictisita de vrun vizor, sa analizam personalitatiile si sa asociem, sa ne raportam, sa concluzionam. Este ce stim mai bine. Nu te face ca nu sti despre ce e vorba, dar cu siguranta ai momente cand vrei sa iti dai o parere despre un lucru care nu te priveste in fond, sigur ti-ai verificat vizorul sa vezi cine a tratit usa de la lift. Nu odata te-ai enervat ca vro tanti in mashina ei mica primita de la taur ti-a taiat calea sfidator, nu odata ai injurat un sofer de ratb si de fiecare data nu ai rezolvat nimic. Tu ai ramas cu nervii consumati. Vrem sa uitam si ne mintim ca nu ne mai pasa, ca s-a trecut de o limita si pretindem ca suntem dezamagiti. Dar iete ca tot ne mai gandim si ne punem intrebari. De ce? Pentru ca ne intriga. Cu siguranta exista mai multe tipuri de manii. Sursa scanteii de furie poate fi declansata atunci cand vreun sofer inconstient ne pune viata in pericol, dar la celalalt capat al circuitului emotional neocortexu’ lu’ peshte ne indeamna la un alt tip de manie. Calculata ea ia incet incet forma razbunarii cu sange rece sau a vreunei revolte fata de o nedreptate (uneori inchipuita si as putea reveni la clasificarea intrigilor). Se pare ca pentru a atinge punctul acesta este nevoie in general de un motiv foarte bine intemeiat pe care autorul nu il constientizeaza mereu.

Nici vecina mea de deasupra nu a constientizat ca firul meu de internet ce trecea pe langa geamul dansei nu o deranja cu nimic, dar cum a considerat ca ii este violat spatiul a recurs la taierea lui in doua bucati cat si a celui celor de sub apartamentul meu. Iar atunci cand am venit de la teatru impresionat realmente de o piesa conturata in jurul sentimentelor de dragoste ale unui student si eu ma pregateam sa o recomand unor prieteni, constat ca mi-a fugit conexiunea trei etaje mai jos pe caldaram. Nu a anuntat administratorul, pe nimeni ca sa stim dinainte, sa am timp sa gasesc vreo solutie, pur si simplu a aruncat cu zeama de foarfeca si refuza sa raspunda la usa. Scurt pe doi, trei, patru. Alta data a aruncat cu clor pe hanele vecinilor fara motive si lista de atitudini ar continua.

Tulburarile de personalitate nu apar cum ar fi natural numai la varsta adolescentei, pot aparea si dupa 50 de ani, cand probabil constati ca esti singur, copiii acum au viata lor, iar tie nu ti-a mai ramas decat sa iti stesezi oamenii din jurul tau cu apucaturi de zorzonata nebagata in seama. Sunt abosolut convins ca undeva exista un trigger pentru astfel de activitati, ca exista un motiv bine intemeiat, ca este satula de violuri chiar si atunci cand cablul strabate curentii dintre blocuri producand zgomote dubioase asemanatoare oamenilor in alb care coboara din navele lor spatiale caudate pe bloc controlandu-ne mintile, dar daca locuitul intr-un bloc a devenit asa exasperant poate ca reintoarcerea la coada vacii in grajd si cules de lubenitze ar rezolva totul. In tot exista un motiv, problema e ca lipsa de activitate va influenta acea limita a corectitudinii care in fond nu este decat o linie foarte usor incalcabila.

Si asa ma amuza cand o vad pe cucoana cum isi prelinge picioarele de gazela intortocheate unse cu parfumuri primite de la primatele cu bani care nu isi considera sotiile decat mama copiiilor si in saracia lor sufleteasca nu le-a ramas decat sa produca milf-uri. Aere de vila cu piscina ne invadeaza narile cand donshoara de varsta a doua coboara treptele parca ar fi mireasa si cu scarba tranteshte usa de la bloc in falsa ei pudoare si impresie ca atitudinea face toti banii. Aprozarul din sangele ei nu minte atunci cand se descalta la poarta bemveului seria 7 din care o chelie indesata si transpirata poarta pe dintii pushi un zambet de barbat fugit de acasa.


Saturday, January 17

Fun

1 comment:

THINGS STRESSED WOMEN SAY AT WORK

1. Okay, okay! I take it back. Unfuck you.
2. You say I'm a bitch like it's a bad thing.
3. Well, this day was a total waste of make-up
4. Well, aren't we a damn ray of sunshine?
5. Don't bother me, I'm living happily ever after.
6. Do I look like a people person?
7. This isn't an office. It's hell with fluorescent lighting.
8. I started out with nothing and I still have most of it left.
9. Therapy is expensive. Popping bubble wrap is cheap. You choose.
10. Why don't you try practicing random acts of intelligence and senseless acts of self-control?
11. I'm not crazy. I've been in a very bad mood for 30 years.
12. Sarcasm is just one more service I offer.
13. Do they ever shut up on your planet?
14. Stress is when you wake up screaming and you realize you haven't gone to sleep yet.
15. I'm not your type. I'm not inflatable
16. Back off!! You're standing in my aura.
17. Don't worry, I forgot your name too.
18. I work 45 hours a week to be this poor.
19. Not all men are annoying. Some are dead.
20. Wait ... I'm trying to imagine you with a personality.
21. Chaos, panic and disorder... my work here is done.
22. Ambivalent? Well, yes and no.
23. You look like shit ... Is that the style now?
24. Earth is full. Go home
25. Aw, did I step on your poor little itty bitty ego?
26. I'm not tense, just terribly, terribly alert.
27. A hard-on doesn't count as personal growth.

Thursday, January 15

Patru portrete cu Stefan

2 comments:
ctrl + click pentru a mari

1.
2.
3.4.

Sibiu, detalii

No comments:
Dupa cum puteti vedea intr-un articol anterior [aici] in vizita mea scurta in Sibiu, atentia mi-am indreptat-o catre detalii arhitecturale specifice orasului. Un exemplu perfect este Biserica Romano-Catolica din centru. Acolo am aflat pentru prima data ca atunci cand Sibiul a aderat la Reforma, orasul a ramas 150 de ani fara biserica catolica, dupa care multe dintre cadrele militare austriece intrate si stabilite in el au format in timp o comunitate catolica locala.

ctrl + click pentru a mari


Mergeti si cititi o descriere mai amanuntita interesanta aici

Wednesday, January 14

Baterie nucleara de laptop

No comments:
Daca stiau musterii de la magazin ce baterie are laptopul personal nu il mai vindeau asa entuziasmati :))

ctrl + click pentru a mari

Tuesday, January 13

Erata

Cand am inceput blogul acesta nu am avut un plan pus la punct ci pur si simplu totul a venit din dorinta de a posta fotografiile personale, alaturi de ganduri. De multe ori pseudo-foto-blogul meu a fortat nota clasica si ati mai citit si nemultumiri, ganduri ale starilor latente, etc, dar linia s-a pastrat.

Firesc, unele articole au atras si laude, antipatii dar si indiferente. Este normal, unii sunt mai in varsta, mai mult sau mai putin interesati, experimentati, important e ca acest blog este personal, chiar daca este public si din acest motiv am pretentia ca cei care nu au inteles scopul lui sau de ce am anumite nemultumiri sa trateze cu respect in fond un om diferit de ei.

Nu am avut parte niciodata de antipatii directe si de asta sunt mai mult nemultumit decat multumit, este daca vreti o dovada ca cititorii mei constanti sunt de o calitate cel putin buna pe o parte, pe alta ca unii se multumesc cu idei ieftine prin spatele usilor. Imi pare nespus de rau ca pe langa oamenii vizati am lasat loc de interpretari sau i-am deranjat pe cei apropiati, dar niciodata articolele de pe blog si ideile de aici nu au fost inspirate de cei apropiati, de cei la care tin, de experientele comune sau individuale. Ar fi fost o trasatura negativa de caracter pe care am demonstrat personal in decursul anilor ca imi lipseste, dar cum nu toti ma cunosc unele articole au atras mari antipatii.

In fond ma gandesc la oamenii care stau si citesc pe bloguri dupa care se apuca sa isi faca scenarii in cap, se simt deranjati si mai rau influenteaza la randul lor creand intrigi si nu se gandesc ca noi de fapt suntem subiectivi. Nimic mai mult. De la unii am pretentia, de la altii nu, iar cateodata raman fara cuvinte cand vad cum isi fructifica unii timpul pierdut din viata lor.

Mai grav e (repet) ca influenteaza la randul lor si asta nu este decat o dovada de egoism. Impunerea unui punct de vedere (atat timp cat personalitatiile, exeprientele, dragostea ne transforma in niste oameni foarte diferiti), le ramane decat oamenilor care au regrete, frustrari, esecuri si nu pot iesi din aceasta gaura a depresiei.

Regret atunci cand am lasat loc interpretari si cand s-au simtit deranjati sau vizati oameni care probabil (prietenii cu siguranta) nu aveau nici cea mai mica legatura cu faptele descrise direct/indirect in articolele despre ganduri sau nemultumiri si ii apreciez/multumesc celor care au venit si mi-au cerut lamuriri atunci cand au avut dubii.

Celor care considera ca ma cunosc (sau din cateva articole pot concluziona trasaturi importante ale autorului) si i-am dezamagit nu pot decat sa le multumesc sincer si lor pentru interes si vizitele constante, dar isi vor pierde timpul de acum in colo incercand sa inteleaga ceea ce in sufletul lor ori a trecut, nu exista ori sunt prea comozi sa o caute. Sunt un milion de moduri de a aborda viata, a cunoaste si un milion de personalitati. Nu credeti ca devenim limitati atunci cand nu respectam ceea ce nu intelegem? Sau poate asta e singurul lucru care ne-a ramas de facut dupa o suita de esecuri.

Ceea ce am scris mai sus poate fi considerata o gargara aiuristica, un pamflet, dar si un sincer gand inofensiv cauzat de o atitudine gresita.
Sa nu credeti ca sunt suparat din vreo cauza. Va impartasesc ceea ce cred despre anumite situatii si incerc sa inteleg (cateodata mai mult decat trebuie) caracterul omului.

In decursul timpului am asistat, am luat parte sau am primit critici de tot felul, iar in timp am realizat ca si critica poate fi o arta. Vreau sa va mai scriu cateva randuri despre asta dupa care ma duc sa mananc o ciorba buna.
Critica poate fi facuta cu multa arta si atunci devine un mesaj constructiv transmis de individ. Va voi exemplifica, asa e mai scurt si obiectiv. Vicepresedintele unei multinationale vine si ii spune specialistului software "Principala dificultate in faza actuala este faptul ca planul vostru v-a luat prea mult timp, iar astfel vor creste costurile" As vrea sa va mai ganditi la solutii, poate reusim sa punem pe picioare una mai eficienta din punctul asta de vedere". Zice multumesc, apoi pleaca la fel de serios cum a intrat pe usa.
Acest mesaj are un impact contrar unui repros distructiv: in loc sa creeze o senzatie de neajutorare, de manie, de revolta, pastreaza speranta ca se poate si mai bine si sugereaza inceputul unui nou plan de realizare. A fost un exemplu cat se poate de simplu desi este vorba de situatii care nu au nici o legatura directa si este in fond vorba despre o problema pe plan profesional. Important este ca tipul acesta de critica se concentreaza asupra reamarcarii unui defect dintr-o treaba prost facuta/spusa..etc. Un atac cum ar fi acela sa faci pe cineva prost, interesat, incompetent este total lipsit de sens. Cel vizat va intra mereu in defensiva si nu mai ramane receptiv la ceea ce doresti sa ii spui sau cum ar putea indrepta lucrurile.

De acest motiv criticile sunt si ele clasificate pe considerente de calitate, eficienta samd. Problema mai ramane insa si motivatia care atunci cand oamenii cred ca neaunsurile lor (sau incep sa raporteze totul la ele) se datoreaza unei deficiente ce nu poate fi depasita, ei isi pierd speranta, nu mai incearca si incep sa judece oameni necunoscuti prin prisma preconceptilor.

Trebuie sa nu uitati de convingerea ce sta la baza optimismului. Obstacolele si esecurile se datoreaza unor intamplari pe care le putem modifica, obtinand solutii si abordari mai bune.

Cu respect
jE

O poezie

Se spune ca omul nu poate fi judecat dupa viata pe care o duce, activitatiile pe care le are sunt ceea ce i se potrivesc lui mai bine desi de la o anumita varsta i se potriveste cat se poate de bine statutul de frecator de menta cult sau nu.
Printre lucrurile pe care nu le suport sunt si situatiile cand cei fara experienta capata vreun ton impaciuitor si iti explica cat de concilianti trebuie sa fim cu cei din jurul nostru. Dupa ce ma amuz teribil incep sa ma intristez gandindu-ma ca ei toti anii astia au stat si au adunat citate pe care le asimileaza intr-un mod foarte neinspirat ce starneste numai reticente.

Pai sa vorbim despre evolutie, sisteme de valori si cultura. Din pacate nu putem pentru ca ele nu se capata in casa si nici nu sunt reale atat timp cat nu implica relatii interumane.

Sunday, January 11

Moment in timp

3 comments:


Fiecare inghititura devenea mai chinuitoare ca cea dinainte si aerul cald din masina imi usca ochii. Amigdalele oricum erau inflamate cat doua cepe pentru ca de cand sunt mic acesta e mereu primul semn al gripei ce il preceda. Intram intr-o stare de somnolenta dupa fiecare curba luata si mai usor de Mitza, totul incepea sa fie comun cu convalescenta. Se pare ca perioada de incubatie a virusului trecuse de ceva timp desi antibioticul era lucrul non-grat care imi tinea companie constanta odata la sase ore.


Geamurile masinii se aburisera si tocmai ce zarisem o borna kilometrica ce ne anunta ca mai avem 90km pana la Oradea. Masina aluneca in directia sensului de mers pe asfaltul inghetat si de fiecare data cand ii priveam profilul lui Mitza ma lovea somnul si mai tare. Tampla imi statea sprijinita intr-un fel ciudat pe tetiera...este ultimul lucru la care m-am mai gandit. De aici am adormit cu ochii deschisi.


Cu o luna inainte avusesem o bronsita, iar acum dupa atatea zile de schi, brusc trebuia sa iau acelasi tip de medicament pe care medicul meu de familie mi l-a prescris ca avand in spectru si ceea ce aveam acum, adica amigdalita. Reactiile ciudate, eruptii, afte..etc erau acum de la antibiotic in sine si erau motivul pentru care Je devenea ipohondru. Nu stiu de ce ma apucasem sa documentez tot felul de boli cu simptome comune cunoscute in consecinta in cateva zile aveam o apasare groaznica datorita faptului ca exista sute de boli cu simptome gripale in prima perioada dupa incubatie.

In final ajung si la medic pentru analize. Rezultatele la testele de viata si de moarte iesira negative acum nu a ramas decat sa fac un exudat la gat pentru a vedea ce tip de virus am in amigdale. E o simpla amigdalita.


Dar gandindu-ma acum devenisem mai mult ipohondru decat ingrijorat cu motive de sanatatea mea. Tot ce mi se intampla era foarte normal. Poate ca am fost si stresant pentru cei din jurul meu, dar cum fecare bolnav fizic sau inchipuit are innoculata ideea ca problema lui este brusc cea mai importanta din lume si mai ales cand merge la doctor relateaza cu patos ce a zis domnu in halat alb, incearca sa respecte pentru macar cateva zile regulile alimentare, se culca precaut mai devreme si doarme preventiv la amiaza.

Orice ar fi trebuie sa ii inveselesc pe cei din jurul meu sa le arat ca sunt bine, sa incerc pe cat pot posibil contrar caderilor morale si fizice (chiar daca au fost minore, normale pe alocuri inexistente) sa imi traiesc viata, sa ma bucur de ea, de pasiuni si de activitati impreuna cu ei. Numai asa pot sa gandesc pozitiv si sa realizez ca sunt viu. Sedentarismul duce mintea intr-o stare latenta amortita care nu va crea decat frustrari, ganduri inutile si va transforma normalul in spectaculos si nu vom face decat sa traim cu impresia ca suntem bolnavi la o mica infectie si vom juca un Counter Strike ca activitate ajutatoare.
Aveti grija de voi pe frigurile astea si bucurati-va de cei dragi, de natura, de ceea ce va place sa faceti. Sanatate tuturor!


Satul Dumbrava (CJ); Cluj-Oradea, 1 ianuarie 2009

Friday, January 9

Facelift

3 comments:
Recunosc ca mereu am fost preocupat de fata blogului meu, chiar daca nu a excelat in vreun fel. Daca la fiecare schimbare am gasit ceva in ton personal sa se potriveasca cu fotografiile de calatorie si nunumai, in ultimul timp in care am cautat prin nenumarate teme nu gaseam mai nimic interesant nici macar ceva de unde sa pot incepe imi modific elementele vizuale.
Totul tine de starea in care ma aflu la momentul respectiv si modul in care pot sa asociez o fotografie cu o tema pentru a alcatui ceva personal. E greu pana imi dau seama ce vreau.

Acum am ales-o pe asta, desi multe din fotografiile postprocesate nu se potrivesc deloc cu tema, mai ales cele cu rame albe (de asta ar trebui de acum sa fac niste rame generice care sa se potriveasca cu orice cromatica sau fundal) si din cate vad nu are nici o eroare, chiar daca mi-am mai bagat eu nasul in diverse linii de cod :D

Treceti si pe la un coleg sa ii vedeti fotografiile din cateva locuri unice / Visit my colleague's travel photo blog with pics in a few unique places

Warren Williams - Travelling Photographer

Thursday, January 8

Teribilismul cartofilor de iarna

Schimbarea mult promisa de fiecare dintre romani pe 31 decembrie la ora 0:00 si in restul anului, la inceputul fiecarei saptamani sau la onomastica este in fond esenta planurilor nerealizbile. Si iata-ne iarasi din nou fara echivoc cu degetul in nas la acelasi birou dupa un anume timp, la fel de viciati si fara motivatie. De baut tot ca porcii bem numa ca de data asta bere ca e usoara plus ca ajuta la rinichi; ne-am propus in 2009 sa mergem la vara tot la bulgari poate cu o noua masina intr-un nou leasing, cu un/o nou aparat foto/camera in torpedou sorbind din acelasi ou al vietii sedentare conturate de documentatiile facute la gadgeturile ce zilnic ne implinesc. Anul acesta vom pleca la mare cu telefonul foarte competent cu senzor gravitational cu 8 megapixeli. Foarte tare frate, mai pui ca are si wireless.

Daca tot am promis ca anul acesta vom vedea tara si ne ca ne lasam de vicii de la 1 ianuarie macar acu de cand sunt un calator observator non-viciat sa imi savurez sticla asta de wisky pana la fund. Sa ma alint gandindu-ma ca de maine redevin ce as vrea sa fiu. Cum ar fi?

Pai cum sa ma tin de cuvant tocmai acum de revelion sau la onomastica toata lumea bea in jurul meu? E timp pentru toate, oricum se pare ca va fi al trelilea razboi mondial, este criza mondiala, ziua e mai scurta, asa ca daca mai pun ca muncesc tot anu' pentru niste prosti cu diplome mai bine o las pe 1 ianuarie al viitorului an cand cu siguranta ma voi tine de promisiuni.

viata e greu, copii putine, mama-i roman , tata-i unguroaica

Tuesday, January 6

Suncuius, Bihor 2009

7 comments:
In drum spre Oradea ne-am oprit la Suncuius, un loc parca special brazdat de Crisul Repede pentru a crea unul din cele mai interesante locuri de tabara.
Cand am ajuns noi erau in jur de -7 grade asadar nu am zabovit prea mult, ne-am luat presupusa tabara si ne-am continuat drumul cu promisiunea de a reveni pe lumina mai buna.

Crisul Repede si Pestera Unguru Mare
1.
2.
--

3.

Cu toa'rshu fotograf in albia raului.
4.

Localitatea Suncuius se afla in partea de Sud Est a judetului Bihor, pe cursul mijlociu al riului Crisul Repede, pe o distanta de 7.2 km. Comuna este alcatuita din 4 sate: Balnaca, Balnaca Grosi, Suncuius si Zecehotare si alte 7 catune.

Este situata la aprox. 60 km fata de Oradea si aprox. 100 km fata de Cluj.

Zona turistica Şuncuiuş se află la circa 1 km de la localitatea Şuncuiuş, centrul comunei cu aceeaşi nume, în defileul Crişului Repede, în munţii Pădurea Craiului. Mai multe detalii aici

Lacul Tarnita, Cluj 2009

4 comments:
Lacul Tarnita este situat in Judetul Cluj, intre comunele Marisel si Gilau, in vestul municipiului Cluj Napoca. Lungimea de peste 8km a lacului intins pe o suprafata de cca 215 ha ii confera statutul de zona turistica cu mare potential. Este alimentat de apele Vaii Somesul Cald (unul din afluentii Somesului Mic).

ctrl + click pentru a mari



A inceput anul si nu e prea mare lucru de facut. Asa ca m-am apucat sa ravasesc orice resursa foto si link posibil in incercarea de a afla locuri noi descrise in imagini de oameni talentati. Pana acum am gasit 13 serii Flickr de fotografii interesante, pe gustul meu, care desi nu sunt deosebite ca subiect, compozitie si nu sunt facute de mari consacrati dupa cum se asteapta cineva sa gaseasca printr-o recomandare, m-au surprins prin simplitate si naturalete.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 (ctrl + click)

Sunday, January 4

300. Craciun in Parang (4)

2 comments:


Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,

Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Intr-o sanie usoara care trece peste vai ...
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.

Vasile Alecsandri


Iata-ma si la articolul cu numarul 300. Parang 2008.

Calatoria aceasta mi-a confirmat temerile legate de faptul ca turismul din Romania nu va suferi vreo schimbare in bine curand. Faptul ca desi Valea Prahovei, Poiana Brasov etc.. au un potential turistic foarte mare mai ales datorita sporturilor de iarna, exista totusi locuri unde se poate face acelasi lucru cu resurse mult reduse. Statiunea montana de sub Parangu Mic este locul unde m-am cazat intr-o vila cu servicii foarte bune, wireless, centru de inchiriere echipamente de schi, am folosit telefericul pana la epuizare fizica si m-am intors acasa cu bani. Nu ca si-ar fi facut cineva pomana ci din simplul motiv ca preturile sunt decente raportat la serviciile oferite.

Nu voi putea concepe niciodata de ce unii cer intr-un loc asemanator pentru o noapte de cazare aproape dublu ca in restul tarii si de ce mereu Prahova ramane fara locuri libere. Am trecut de cateva ori in diverse drumuri de Craciun prin zona si am observat cum masinile stateau cu orele bara in bara sa ajunga in statiunile de acolo doar ca oamenii nu inteleg ca la timpul petrecut pe drum poti lua directia Petrosaniului spre exemplu si a statiunilor montane din zona (care nu au deloc lipsuri), desi jumatate din cei care merg pe Valea Prahovei nu practica sporturi de iarna mai mult de sanii, capace de vece si pungi. Da' cine mai intoarce micii pe gratar la vila sufocata de chiriasi in Sinaia asa bine si cine mai da 6 lei la urcare cu teleschiul ?!

Clar este ca sunt muulte alte locuri deosebite unde nimeni nu se inghesuie, nu iti ia pielea de pe tine pentru servicii si nu iti deranjeaza vacanta in vreun fel.

In iarna aceasta am asistat la lectia de turism pe care marea majoritate a celor care il practica refuza sa o invete.
Aceasta este ultima fotografie din seria peisajelor din Parang, restul le gasiti aici.

Tarnita, Cluj 2009

3 comments:


2009. La multi ani si carari cu soare!


ctrl + click pentru versiunea mare aici

Peisaj hibernal la Tarnita, jud. Cluj. -10 grade.

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog