Tuesday, October 20

Daca eram..

..blog, iti vomitam pe tastatura daca incepeai sa imi vorbesti despre prietenie si iubire cat timp eu, blogul, iti sunt cel mai bun prieten..

Deoarece instrumentele sunt la indemana oricui, jurnalul virtual a devenit locul unde fiecare se descarca, exteriorizeaza. Unele evolueaza in sincope, altele mai in linii drepte ..etc, dar unele nu evolueaza pur si simplu. Regula prezentata de Institutul Newyorkez de Fotografie precum ca atunci cand fotografiem trebuie sa stim ce dorim de la un subiect se poate aplica si la articole cu textoase care trebuie sa aiba un inceput, un sfarsit, o naratiune si un scop.

Pasul 1

"You wouldn’t be taking this picture if you didn’t know what you wanted it to be about, would you? Yet, it’s the single most important failing in most pictures taken by amateurs."

Asta e clar si nu mai are rost sa comentez ce altii au dezbatut si concluzionat ani la rand. Fara organizare, idei si finalitate nu putem vorbi de calitate in rezultat, nicidecum evolutie.
De aia pe unele bloage vad aceleasi fotografii de acu 10 ani pe care aplicam aceleasi filtre Nik sau Alien. Este lipsit de personalitate, dar in naivitatea lui unul care le admira poate crede ca autorul chiar asa a vrut sa obtina acea postprocesare sau atmosfera.

De ce criticam pe bloguri, de ce ne plangem, de ce unii au tendinta de a duce conceptul de jurnal spre o extrema? (a nu se intelege ca am ceva cu bocitoarele de serviciu sau cu mai marii caricaturisti ai blogosferei).
La un moment dat vor sa devina "one man show". Incepe sa se plictiseasca lumea de aceleashi scancete refuz de a incerca sa evolueze. Pentru ca e mai comod sa ramana asa, pentru ca din spatele unui monitor suntem cel putin "un pic mai intepator(i)" sau atragatori?, pentru ca o sansa pleaca doar atunci cand tu ii dai cu piciorul si pentru alte N motive logice si de societate catalogate de sute de ani.

Citeam nu mai demult un articol despre prezentarea unei zone geografice si a modului de socializare a locuitorilor de acolo in antiteza cu ce se intampla pe la noi, raportat la niste interpretari puerile despre modul in care societatea noastra iti da cu piciorul atunci cand cineva te critica (constructiv sau nu)...etc. Pai ducandu-te in alta tara lumea nu te cunoaste, nu iti stie pielea si pistruii de pe talpi, se comporta generic, frumos, adecvat si civilizat. Este exact opusul modului in care o faci tu aici si obtii nimic mai mult decat reactii firesti.

E ca atunci cand aud romani care se plang de raceala oamenilor din alte continente. Ca sunt distanti, reci, nepasatori. Pai pentru ca acolo nimeni nu e interesat de ce e in curtea vecinului, nimeni nu da doi bani pe barfe de older baby, nimeni nu isi pierde timpul cu interpretari sau manifestari de camin cultural cu iz de provincie.

Asa se intampla cand nimeresti unde nu trebuie; probabil ca nu au fost alintati destul cand erau mici, sau dimpotriva au visat la printzi si barbati de familie regala care sa le miste fundurile de morgane printr-o multitudine de locuri motiv pentru care acum neadaptat(e)i fiind se dau pe blog intr-un mare interes pentru lectura dark de oameni neintelesi.
Nu au reusit sa treaca peste frustrarea anilor in care nu au facut ce a trebuit sau ce au vrut. ACUM, "maturi" fiind, incearca sa recupereze facand pe literatul strengar si femeia obraznica. Doi tzarani diferiti ca sex dar asemanatori ca doctrina.

Stiu ca asa o multitudine ca proverbe si vorbe de duh ca romanu' nu mai are nimeni, dar e una care se aplica perfect in situatia data. Daca nu te-ai jucat cand erai mic cu jucariile, nu mai are rost sa le incerci cand esti matur. Risti mai multe decat poti concepe.

Cine a zis ca atunci cand ajungi la o varsta trebuie sa fii matur? Pentru toate astea exista cel mai bun prieten, Blogger.

Acum trecem la pasul 2. Bifati CREATE NEW BLOG si sa inceapa tragedia. Doar avem initiativa de oferit, sa inceapa jocurile olimpice :))
Sau concepte legate de libertate, principii, iubire, prietenie prost intelese. Eh, acum ganditi-va ca unii au dus prostia si lipsa de educatie la rang de arta desi aprozarul din sangele lor nu va minti niciodata.

4 comments:

Laura said...

:)) se plictisea papuanu in dimineata asta si si-a zis ca tre sa bage anonimii in seama.
esti unul dintre putinii care reuseste sa descrie niste lucruri urate intr-un mod frumos si original, eu una as fi facut o caterinca mica si voinica inainte sa scriu ceva mai obiectiv :D
da tu nimic, batman batman

Octavian-Andrei Brezean said...

poate vrei sa iti dau niste citate de pe niste bloage acum. 2, vii la toamna (viitoare) hihih

Laura said...

da
chiar ca nu le minte aprozarul din sange

mina said...

As spune asa - ca blogul este una dintre dovezile, expresiile insingurarii multora dintre noi.
Nu prea mai conteaza cat de frumos e un zambet real. Relevant e traficul. Sau faptul ca niste necunoscuti iti adreseaza cateva cuvinte imbracate intr-o haina sclipitoare. Si-atat.
Daca m-as lua pe mine drept exemplu, blogul meu a aparut cand am avut senzatia c-am pierdut ceva. Si pentru ca-mi place sa scriu. Uneori. Si alteori imi place sa comunic cu anumiti oameni.
Dar asta nu-i suficient. Atunci cand i-am cunoscut pe cativa dintre cititori si dincolo de virtual, atunci poate am castigat ceva.
In rest, totul e unul dintre mirificele si-atat de iluzoriile castele de nisip care se risipesc in vant...

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog