Tuesday, May 26

Aluzie la iluzie

"Prostul nu e prost destul daca nu e si fudul"
Si un mic exercitiu de interpretare personala.

Luiza:

Prostia. Ultima frontiera. Vidul absolut. Absenta luminii. Ratiune, lipsa, monstrii, alea-alea. Poate cea mai palpabila expresie din limba romana ce vizeaza prostia este “prostul nu e prost destul pana nu e si fudul”. De mica am auzit aceasta expresie, dar doar in urma cu cativa ani am reusit sa descopar realitatea din spatele ei. Cam asta ma apucasem eu sa scriu la cererea Papuashului. Ajung la concluzia ca nu stiu foarte bine ce sa zic. Pentru mine, fudulia e un fel de ruda mai nesimtita a mandriei, sora cu orgoliul si egocentrismul. Nu se manifesta numai la persoane cu un intelect subred. As zice ca are radacini in special in parvenitism. Tot neamul prost s-a vazut la oras, a profitat de inventivitatea nativa si a strans niste banuti. Aici incepe haosul: nimic nu mai este bun, nimic nu se mai ridica la nivelul lor. Pana si vechii prieteni devin o piatra de moara ce ameninta sa striveasca noul lor statut social. De cele mai multe ori, insa, fudulia se pupa cu prostia si rautatea. Din aceasta relatie perversa se nasc oriblitati ce uneori depasesc puterea de anticipare a unui om cu toate tiglele pe casa. Persoane ce s-ar pupa si singure in fund daca ar putea, Gigeii (asa ii numesc pe cei inzestrati cu acele minunate calitati enumerate mai sus), ar face orice sa le dovedeasca celorlalti cat de magnifici sunt ei si cat de neintelesi. Marile mase, aliate impotriva Gigeilor, sunt in fapt o adunatura de idioti, nedemni de atentia mai sus-numitilor. Gigeii, sunt in fapt niste fiinte sensibile, inzestrate cu puterea introspectiei , putere dusa pana la nivel de cult. Nimeni nu are legatura cu absolutul, asa cum au ei. Sunt frumoasi, destepti, unici, au mereu dreptate, si sa te puna mama dracului sa ii contrazici, ca vorba aia: “nu te pune cu prostul ca are mintea odihnita”.

--
Mina:

Nu stiu care-i cel mai inalt, sau cel mai dureros grad la prostiei. Cea mai putin inofensiva, si cel mai des intalnita, e aceea nascuta din ignoranta. Exista si cea pe care o genereaza indiferenta si care la un moment dat doare. Doare, pentru ca dintr-un impuls de moment, sau poate doar pentru ca unii nu stiu sa priveasca dincolo de suprafata, murdaresc putinele puncte luminoase intalnite in calea vietii. Prostia gratuita, aceea care nu poate fi salvata de regrete tardive. Prostia iritanta a cuiva caruia se-ntampla sa-i povestesti ca te duci la o piesa de teatru a lui Samuel Becket si care te-ntreaba – “Si asta cine e? Joaca si el in piesa?” Sau a altcuiva care, in toiul unei discutii intr-un birou oarecare, despre Othello, te intreaba usor revoltat-intrigat – “Si cine-i domnule Desdemona asta de care vorbiti atat?” E vorba de oameni cu studii superioare. De parc-ar avea vreo relevanta astfel de studii. Sau orice fel de studii. E o lume colorata in care domnia-sa, Prostia, isi face de cap nestingherita. Investmantata din cap pana-n picioare in sclipici. Gasindu-si de cele mai multe ori salasul in oameni cu priviri si suflete goale.

--
Raluca:

Nu imi explic prea bine de ce, dar senzatia mea este ca prostii aluneca destul de repede pe langa mine, din fericire! Ori nu ii observ eu indeajuns incat sa imi dau seama ce-i cu ei, ori ii tratez cu indiferenta, odata ce mi-am dat seama, ori sunt mult prea toleranta (asta nu-i tocmai bine)?! Poate la mine functioneaza principiul “Gasim ceea ce cautam”… Nimeni nu cauta sa se ciocneasca de prosti, clar. Ciocnirea cu ei este, totusi, inevitabila, pentru ca prostii sunt o categorie care misuna, nestingheriti de obicei (pentru ca ei nu sunt genul care se simt stingheriti – stinghereala nu apare pe lista caracteristicilor unui prost!) de prezenta celorlalti (ma refer la “prezenta” in sensul de personalitate / caracter / individualitate).
Foarte usor blamam prostia altora, dar “accese de prostie” poate avem cu totii, din cand in cand, in functie de context (poate nu este prostie propriu-zisa, ci mai degraba “absent-mindedness”, “sincopa de judecata”, “alegere neinspirata”, etc. Ar fi mai multe variante posibile, care sa “ne scuze”). Insa un om prost (fie barbat, fie femeie) reuseste sa se distinga din multime fara prea mult efort, in orice situatie. Te izbeste prostia intocmai ca un val. Valul asta stie sa faca, sa “valureasca”, nepasator (nepasare venita din inconstienta, caci prostul nu este constient de propria prostie) fata de restul elementelor din peisaj… Prostia ESTE, pur si simplu. Si fiecare dintre noi este mai mult sau mai putin receptiv fata de ea, mai mult sau mai putin pasator, mai mult sau mai putin revoltat/deranjat de ea, etc., functie de structura noastra interioara, de consistenta/functionalitatea materiei cenusii de fapt, pentru ca aici salasluieste instanta care “taxeaza” prostia, aici este instalat “motorul” care poate face diferenta intre “combustibilii” de diferite calitati.

Prostul face parada cu prostia lui, cu dezinvoltura chiar, pentru ca nu isi da seama ca e prost.
Astfel, in mod firesc, rezulta ca nu exista prosti ne-fuduli! Un zevzec ce persista in aroganta lui este un fel de “imparat al prostilor”. Deci, eu cred ca Ingamfarea se tine scai de Prostie. Sunt inseparabile. --Maria: ...sau Mic tratat despre instinctul de conservare a self-esteem-uluiPentru cei modesti: Da, orgoliul fiecaruia face obiectul unui instinct de conservare invers proportional cu cantitatea a ceea ce are de conservat. Asadar, cu cat sunt mai putine motive de mandrie intr-un om (adica e mai prost), cu atat mai mari sunt sansele ca ele, motivele, sa fie produse isteric, multiplicate fervent si mentinute artificial cu entuziasm. Adica omu' cu pricina sa se creada buricul Pamantului. E logic. E legea firii si e pentru echilibru: lumea ar fi pur si simplu perfecta fara ei, si cum i-am putea aprecia frumusetea daca n-ar avea si partile ei mai putin frumoase?

--
Irina:

Ce legatura exista oare intre mandrie si prostie? Sunt 2 trasaturi interdependente, legate una de cealalta. Un om prost, de obicei isi manifesta gradul absolut al prostiei, atunci cand mai este si mandru de prostia sa. Si totusi, daca am sta sa ne gandim oare cum ar arata un om prost, dar modest, parca ceva nu se potriveste in tabloul unui astfel de individ. La fel cum nici un om inteligent nu poate fi mandru de inteligenta sa. E foarte adevarat ca dimensiunea ego-ului fiecarui individ ii traseaza si gradul de mandrie, determinand si acel sentiment ca ii place cum arata in fata altora cand "se umfla in pene".Oamenii in general sunt modesti sau mandri, prosti sau inteligenti. Cum ar fi sa ne inchipuim ca o stare de mandrie e o dovada de inteligenta? Pare ceva imposibil ca asociere, un paradox, o contradictie. O greseala facuta de un om care totusi la nivel de IQ nu sta chiar rau, catalogata drept prostie, nu poate echivala cu eticheta de "prostie" pentru respectiva persoana. Atata timp cat o constientizeaza, stie sa taca si sa recunoasca ca a gresit (ori nu a avut experienta necesara, ori a reactionat sub impulsul de moment), deja nu se numeste un om prost. Desi, fapta lui e o mare prostie, dar el admite greseala. A sti sa recunosti cand gresesti e o dovada de inteligenta. Cam asta ar fi situatia de mijloc, care nu poate cataloga atat de drastic prostia.Situatia extrema a prostiei, este cea intarita de orgoliu, de mandrie. Un prost, care e mandru de faptele sale, controversate de altii, niciodata nu va fi in stare sa recunoasca greseala. Din contra, va fi mereu pus in situatia sa isi manifeste orgoliul, doar pentru ca traieste cu impresia ca, a da dreptate altora il face mai prost decat ei. E ca si in situatia unui nebun. Nebunul nu va recunoaste niciodata ca e nebun, in schimb va crede intotdeauna ca toti cei din jurul lui sunt nebunii care nu il inteleg.Prostia si intelepciunea niciodata nu vor fi doua trasaturi compatibile. Orgoliul insa va amplifica intotdeauna prostia si va fi exact ceea ce confirma ca "prostul daca nu e fudul, parca nu e prost destul.

--
Ema:

Legat de zicala asta cu " prostul nu e prost destul , pana nu e si fudul", m-am lovit de o chestie, chiar in periplul meu in lumea asta virtuala.Deseori ne exprimam trairile reale sau induse, doar pentru a ne elibera ceva adrenalina, in nici un caz nu-mi pun viata pe catastif, ca un strigat de ajutor.Culmea e ca incep sa curga sfaturile garla, vis- a - vis de ce ai scos la lumina.Si sincer, imi prefer ignoranta, decat sa retraiesc experientele sau fanteziile altora.Ei bine, cand devin reactiva la astfel de initiative, mi se arunca in obraz obtuzitatea, pentru trufia de a nu asculta indicatiile psihologilor sau psihiatrilor de serviciu

--
Alexandra:

De ce merg mana-n mana prostia cu fudulia? Probabil pentru ca un prost nu este in stare sa-si dea seama de penibilitatea comportamentului sau. In fiecare om cred ca zace un sentiment inradacinat de "fudulie", ne cumparam anumite lucruri mai scumpe pentru a ne fi recunoscut un anumit status, insa cei mai putin inzestrati cu inteligenta nu stiu sa faca acest lucru cu subtilitate si au nevoie de ceva cat mai evident (ex: un manelist care isi ia telefon cu mp3 nu poate sa asculte la casti- astfel aratand totusi mai subtil ca are un astfel de telefon- ci trebuie sa incante auzul tuturor din jur, ca sa fie foarte clar). Pe de alta parte, neavand lucruri mai deosebite prin care sa iasa in fata (idei, pareri, cunostinte), prostul trebuie sa epateze si el prin ceva si atunci face apel la lucruri mai palpabile. Si un filozof care isi publica ideile o face pentru a iesi in fata prin acestea, pentru a fi recunoscut. Prostul iese si el in fata, tunandu-si Dacia 1300, pentru ca nu are de ales. Tuturor ne place sa fim admirati, dar cu cat suntem mai inteligenti cu atat descoperim metode mai subtile de a obtine ce ne dorim.

3 comments:

ARIPI DE FLUTURE said...

pai na, e simplu. uita-te pe la tv la "vedetele" care apar:)) si zii tu ca nu-i adevarata zicala:)

Lucian (naycool) said...

Pai eu am ajuns la concluzia ca un om trebue sa fie foarte destept ca sa realizeze cat de prost este de fapt...:))

Dan said...

socratic... "ştiu că nu ştiu nimic şi nici măcar asta nu ştiu"

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog