Wednesday, February 18

Titan, Bucuresti 2009 #2



Dupa cum va povesteam intr-un articol anterior in cartierul Titan mi-am petrecut peste jumatate din copilarie. Aici m-am nascut, aici m-am jucat, aici am trait cele mai frumoase momente din adolescenta. Veneam chiar si atunci cand nu mai eram eu, cand lucrurile ma luau pe neasteptate si traiam acea senzatie tipica varstei ca as fi neinteles si nu imi doream decat sa ma maturizez. Acum imi e dor sa fiu copil, imi e dor sa nu am responsabilitati (nici acum nu prea am, dar nu mai pot sa ma trezesc dimineata si sa am ca singura activitate cititul tabelei de plecari a trenurilor sau vreo padure cu colegii de liceu in locul plictisitoarei ore de chimie).
Priveam ore intregi din varful dealului la reflexiile din lac si mai ales atunci cand luciul apei devenea rosu datorita apusului. Siluetele oamenilor deveneau negre, toate erau la fel. Ma gandeam cum ar fi ca suprafata apei sa fie doar un portal de intrare in alta lume, in cea in care toti suntem exact ca siluetele din ea, la fel. Poate ca problema era ca eu credeam ca in realitate toti oamenii sunt buni si la fel, cautam pentru orice o justificare si pe mine in fiecare om.

Iarna, totul devenea static, nu se mai intampla nimic. Nimeni nu se mai plimba pe marginea lacului, totul era acoperit, prietenul meu dormea. Eu eram trist desi soarele primaverii ma batea pe umar.
Atunci cand esti trist nimic nu mai conteaza, nici culoarea, nici viata, absolut nimic. Cand esti trist totul pare o nedreptate continua.
Dar ce vina avea prietenul meu? El mi-a oferit o prietenie constanta iar eu sunt prea uman in fata soldatilor cu ace verzi ce strajuiesc intrarea in parc si vreau sa ma asculte atunci cand sunt suparat. Dar ei nu zic niciodata nimic, doar simpla lor prezenta este o dovada de prietenie pe vecie.
IOR, parcul unde am copilarit.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.

6 comments:

mina said...

Suprafata apei chiar poate fi o cale de intrare catre o alta lume..asta daca povestile domnului Eliade au vreo farama de adevar. Si mie-mi place sa cred ca au:) Si poate ca oamenii aia buni si egali or fi tot intr-o alta lume, intr-o alta dimensiune..sau uneori poate chiar sub nasul nostru:)
Asta-a fost o divagatie cu aer matinal:)

Octavian-Andrei Brezean said...

poate noi suntem o reflexie :)
iar acum voi mai lua o gura de ceai

mina said...

Daca suntem niste reflexii aici, inseamna ca dincolo de suprafata apei e imaginea reala..si uite-asa, divagatia continua..in arome de menta si sunatoare:), toate invaluite de-un aer specific papuashian:)

AD Passion said...

Ce frumoase sunt. Ca intr-o poveste. Excelente!

Octavian-Andrei Brezean said...

multumesc frumos :)

Lucian (naycool) said...

Superbeeeee!!! Place mult, mult, mult 3, 5, 7, 8, 9 si 11. Tot ASA! Multe Felicitari!!! Sper ca voi putea ajunge si eu vre-o data la acest nivel artistic al ochiului tau :D !

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog