Sunday, February 8

Ceasul diminetii



Adrian Berinde- Fug Caii Verzi

Pentru prima data am calatorit cu trenul inte cartiere. M-am suit inainte de rasarit si m-am sprijinit de bara dintre scari cu aparatul in mana pregatit. Trenul pleaca usor din gara Obor si trece printre niste ulite ale Pantelimonului, iar eu priveam trecatorii, pe cei din camerele caselor, luminile aprinse din spatele perdelelor, cautam caldura din case. Apoi a aparut soarele de dupa lac. Am vazut atatea chipuri noi, povesti ale celor ce calatoresc de nevoie sau de placere, oameni diferiti. Da, asa suntem noi, unici, avem trairi personale diferite.
Stand acolo cu soarele in ochi, priveam prin hubloul usii prin care vedeam calea ferata ce trenul o lasa incet in spate si ma intrebam...oare mai exista o viata identica cu a mea?
Cand calatoresti cu trenul, parca o iei inaintea vietii, parca te poti gandi la tine cu rabdare, poti observa chipurile colegilor de trairi, fiecare miscare, limbajul trupurilor, comunicarea dintre ei. E simplu, trebuie doar sa privesti.

Din pacate acest tren era gol, pustiu. 75 de minute de asteptare si tacere....

Bucuresti Obor- Bucuresti Titan

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

2 comments:

Dungha said...

frumos lucrat!

Andor Marton said...

pozele astea imi aduc aminte de studentie ... cand mergeam cu personalul la Cluj si faceam 4 ore :D

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog