Tuesday, January 13

Erata

Cand am inceput blogul acesta nu am avut un plan pus la punct ci pur si simplu totul a venit din dorinta de a posta fotografiile personale, alaturi de ganduri. De multe ori pseudo-foto-blogul meu a fortat nota clasica si ati mai citit si nemultumiri, ganduri ale starilor latente, etc, dar linia s-a pastrat.

Firesc, unele articole au atras si laude, antipatii dar si indiferente. Este normal, unii sunt mai in varsta, mai mult sau mai putin interesati, experimentati, important e ca acest blog este personal, chiar daca este public si din acest motiv am pretentia ca cei care nu au inteles scopul lui sau de ce am anumite nemultumiri sa trateze cu respect in fond un om diferit de ei.

Nu am avut parte niciodata de antipatii directe si de asta sunt mai mult nemultumit decat multumit, este daca vreti o dovada ca cititorii mei constanti sunt de o calitate cel putin buna pe o parte, pe alta ca unii se multumesc cu idei ieftine prin spatele usilor. Imi pare nespus de rau ca pe langa oamenii vizati am lasat loc de interpretari sau i-am deranjat pe cei apropiati, dar niciodata articolele de pe blog si ideile de aici nu au fost inspirate de cei apropiati, de cei la care tin, de experientele comune sau individuale. Ar fi fost o trasatura negativa de caracter pe care am demonstrat personal in decursul anilor ca imi lipseste, dar cum nu toti ma cunosc unele articole au atras mari antipatii.

In fond ma gandesc la oamenii care stau si citesc pe bloguri dupa care se apuca sa isi faca scenarii in cap, se simt deranjati si mai rau influenteaza la randul lor creand intrigi si nu se gandesc ca noi de fapt suntem subiectivi. Nimic mai mult. De la unii am pretentia, de la altii nu, iar cateodata raman fara cuvinte cand vad cum isi fructifica unii timpul pierdut din viata lor.

Mai grav e (repet) ca influenteaza la randul lor si asta nu este decat o dovada de egoism. Impunerea unui punct de vedere (atat timp cat personalitatiile, exeprientele, dragostea ne transforma in niste oameni foarte diferiti), le ramane decat oamenilor care au regrete, frustrari, esecuri si nu pot iesi din aceasta gaura a depresiei.

Regret atunci cand am lasat loc interpretari si cand s-au simtit deranjati sau vizati oameni care probabil (prietenii cu siguranta) nu aveau nici cea mai mica legatura cu faptele descrise direct/indirect in articolele despre ganduri sau nemultumiri si ii apreciez/multumesc celor care au venit si mi-au cerut lamuriri atunci cand au avut dubii.

Celor care considera ca ma cunosc (sau din cateva articole pot concluziona trasaturi importante ale autorului) si i-am dezamagit nu pot decat sa le multumesc sincer si lor pentru interes si vizitele constante, dar isi vor pierde timpul de acum in colo incercand sa inteleaga ceea ce in sufletul lor ori a trecut, nu exista ori sunt prea comozi sa o caute. Sunt un milion de moduri de a aborda viata, a cunoaste si un milion de personalitati. Nu credeti ca devenim limitati atunci cand nu respectam ceea ce nu intelegem? Sau poate asta e singurul lucru care ne-a ramas de facut dupa o suita de esecuri.

Ceea ce am scris mai sus poate fi considerata o gargara aiuristica, un pamflet, dar si un sincer gand inofensiv cauzat de o atitudine gresita.
Sa nu credeti ca sunt suparat din vreo cauza. Va impartasesc ceea ce cred despre anumite situatii si incerc sa inteleg (cateodata mai mult decat trebuie) caracterul omului.

In decursul timpului am asistat, am luat parte sau am primit critici de tot felul, iar in timp am realizat ca si critica poate fi o arta. Vreau sa va mai scriu cateva randuri despre asta dupa care ma duc sa mananc o ciorba buna.
Critica poate fi facuta cu multa arta si atunci devine un mesaj constructiv transmis de individ. Va voi exemplifica, asa e mai scurt si obiectiv. Vicepresedintele unei multinationale vine si ii spune specialistului software "Principala dificultate in faza actuala este faptul ca planul vostru v-a luat prea mult timp, iar astfel vor creste costurile" As vrea sa va mai ganditi la solutii, poate reusim sa punem pe picioare una mai eficienta din punctul asta de vedere". Zice multumesc, apoi pleaca la fel de serios cum a intrat pe usa.
Acest mesaj are un impact contrar unui repros distructiv: in loc sa creeze o senzatie de neajutorare, de manie, de revolta, pastreaza speranta ca se poate si mai bine si sugereaza inceputul unui nou plan de realizare. A fost un exemplu cat se poate de simplu desi este vorba de situatii care nu au nici o legatura directa si este in fond vorba despre o problema pe plan profesional. Important este ca tipul acesta de critica se concentreaza asupra reamarcarii unui defect dintr-o treaba prost facuta/spusa..etc. Un atac cum ar fi acela sa faci pe cineva prost, interesat, incompetent este total lipsit de sens. Cel vizat va intra mereu in defensiva si nu mai ramane receptiv la ceea ce doresti sa ii spui sau cum ar putea indrepta lucrurile.

De acest motiv criticile sunt si ele clasificate pe considerente de calitate, eficienta samd. Problema mai ramane insa si motivatia care atunci cand oamenii cred ca neaunsurile lor (sau incep sa raporteze totul la ele) se datoreaza unei deficiente ce nu poate fi depasita, ei isi pierd speranta, nu mai incearca si incep sa judece oameni necunoscuti prin prisma preconceptilor.

Trebuie sa nu uitati de convingerea ce sta la baza optimismului. Obstacolele si esecurile se datoreaza unor intamplari pe care le putem modifica, obtinand solutii si abordari mai bune.

Cu respect
jE

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog