Thursday, January 29

20min. Antireprimare.

Nu ma intrebati de ce, ieri dimineata in gara, mergand printre trenurile de noapte ce soseau din tara intre doua cadre trase ma gandeam la reprimare. Ieczact, la nemurirea sufletului de la sapte dimineata cu un espresso con panna de la gregory’s, fierbinte ardoarea dintre mainile inghetate. Intr-o parte se auzea o nashica din rapidul de Botosani ce urla la mine ca nu am voie sa fotografiez in gara, in alta un agent de politie ma lua la rost cu referire la scopul pentru care fur sufletul locomotivelor. Ma rog, n-are importanta si nici relevanta in subiectul actual.


Voi ati avut timp sa va intrebati de ce facem cateodata lucruri pe care nu vrem sa le facem? Spun noi pentru ca exista cel putin un moment in care cu totii facem asta, poate se numeste adaptare, poate ipocrizie, sistemele noastre difera asa ca nimeni nu merita acuzat. Dar sentimentul acesta merge un pic mai departe si in unele cazuri constatam ca unii reusesc cu succes sa traiasca o viata duplicitara (nu o spun cu vreun ton impaciuitor), altii traiesc o viata pe care nu ar trebui sa o traiasca, devin ceea ce nu sunt. In principiu am vazut asta la generatiile parintilor nostri desi gena observ ca se mostenteste mai departe. Auto-otravirea asta a liberei exprimari duce incet incet catre o sinucidere a sufletului. Exprimarea in fond este viata.


Privim cu orele fotografii pe net si cateodata inchidem fereastra cand dam de un set prea bun, cu niste locuri mult prea frumoase, cu oameni care fac surfing, care dupa servici merg sa faca un foc si dragoste pe plaja, iar amintirile lor se leaga de prieteni, de sentimente. Bagam link-ul in bookmark promitand ca ne vom reintoarce sa privim mai atenti atunci cand vom avea o presupusa stare corespunzatoare. In fond ne ferim de intrebarea de ce ei isi traiesc viata asa simplu si frumos si noi stam aici si acum intrebandu-ne ce ne sta in calea fericirii. Destul de ciudat. Si eu realizez unele lucruri ca nu sunt cum ar trebui si practic este posibil sa ma aflu pe un drum impus. (De catre cine? nici asta nu stiu). Poate de asta pana la aflarea scopului (societatea, facultatea, orice vreti voi nu ajuta cu absolut nimic) e bine sa fi spontan, sa faci ce iti trece prin cap, sa incerci lucruri frumoase, ce te tenteaza si te pasioneaza.


Asculta-ti instinctele, mintea, inima si fugi acolo unde te taie sub limba sa pleci cu oamenii pe care nu i-ai cunoscut vreodata. Nu vei iesi in pierdere. Altfel nu vei trai in fluxul natural al vietii tale si in drum spre o viata mai buna te vei intreba cum ar fi daca ai face si altceva, daca fata cu zambetul divin din metrou ti-ar fi schimbat perspectiva. Da, o modalitate de a nu iti asuma riscuri este sa pleci privirea sa treci mai departe, sa te reprimi. De ce nu te enervezi niciodata? Doar pentru ca ai citit ca cel care nu o face este un om bun, calm si iubitor? Nu cred, odata cu nervii se trezesc si sentimentele, iubirea, cele ce merg mereu numai impreuna.


Iubesc oamenii care se infurie, care se enerveaza, care iubesc, care exprima cu adevarat ceea ce gandesc. Furia este un sentiment natural, rasarit din iubire, iti da energie si trebuie sa ii fii recunoscator celor care te-au educat sa nu iti petreci timpul liber cu capul sub perna ci cautand personalitati care sa te inspire, care sa iti trezeasca sentimente, sa risti in dragoste. Nu ca as fi cunoscut o mie de oameni puritani in acesti 24 de ani, dar altfel m-as simti sufocat de politeturi si granite asa doar din plictis si lipsa de activitate.
Poate ca trec printr-o perioada de constientizare, poate ca nu. Imi place sa meditez si asta pentru ca nu sunt o marioneta ipocrita cu un fals zambet pe fata punand o mie de frane in calea fericirii mele si a oamenilor ce ma abordeaza.


Reprimarea in fond nu este decat o unealta de manipulare a ta impotriva ta. Ceva ce te transforma intr-un om slab, pe care societatea l-a pus in conflict cu el insasi. Altfel, ce te impedica sa nu iti traiesti viata pe vreo coasta insorita chiar si a Marii Negre. Doar pentru ca e mai bine sa fi cu picioarele pe pamant? Sau ca vom astepta concediul de la vara in loc sa mergem chiar acum, in acest sfarsit de saptamana sa bem un vin fiert la gura sobei de la cabana Curmatura din Piatra Craiului. Desigur multi ar gasi o mie de motive pentru care nu ar putea desi sunt la jumatate de ora departare de Gara de Nord.


Dar cati dintre voi realizeaza ca ca atunci cand sunteti tristi sau deprimati in jurul vostru nu va fi decat cel putin la fel sau poate si zambetele false in masa produc efecte la fel de false de fericire. Cand esti cu adevarat fericit in jurul tau vei avea puterea sa creezi o lume pe masura, vesela si asta pentru ca fericirea individuala se va regasi in permanenta in cea colectiva.

Si din cauza asta mereu am crezut ca prieteniile adevarate trebuie intretinute. Gravitatia si timpul sunt lucruri pe care numai un om reprimat se poate baza.

Va pup

4 comments:

Laura said...

E de fapt starea normala a faptelor in societate. Toti suntem conditionati sau cel putin ne place sa ne justificam lipsurile asa. E o conditie necesara pentru a te integra. Ca tre’ sa iesim aia e partea a doua, dar nu e usor. E ca si cum te-ai dezbraca si ai ramane brusc in pielea goala :D dar devine aproape imposibil pentru ca am ajuns sa ne indentificam cu propriile conditionari ...
Teama de fapt intervine atunci cand vrei sa renunti la aceste conditionari si poti cadea intr-o criza de identitate. Pentru ca atunci va trebui sa renunti la trecutul tau, la ego- iti trebuie curaj. Orice ti s-a bagat in cap a venit din afara si din afara poate si scos.

Foarte fain articolul, spor in continuare. Pup iu tu

Stefan said...

Frumos spus si ilustrat, Octav :)

(O imbratisare cu lovituri pe spate :D )

ogarafgan said...

Facem lucruri pe care nu vrem sa le facem din multe motive: de la obligatie, datorie, la a le face din prietenie, iubire. Este o gama larga, variata, din care nu lipsesc lucrurile facute cu un scop, care nu intotdeauna este unul cinstit.
"Auto-otravirea liberei exprimari duce incet, incet catre o sinucidere a sufletului" ff frumos spus! numai daca s-ar putea!!!! sa fii liber ca pasarea cerului, sa te iubesti numai pe tine si sa nu-ti pese de nimic, ca-ti pierzi un servici sau cel mai bun prieten!!!! sau chiar iubita de la un centimetru departare :)
Este extraordinar de bine sa fii spontan, atat pentru tine cat si pentru cei din jur, dar ai grija la cei din urma, nu care cumva sa te trezesti cu o lopata in cap!!!!
De plecat as pleca ieri, mi-as baga picioarele in tot si m-as opri in curmatura fara sa gandesc! hehehe!!!!ofof
Cu furia, da, iar e frumos daca e mana-n mana cu iubirea!!! altfel, cum zicea un ilustru necunoscut, el incerca sa foloseasca furia celor din jur, in special a femeilor, ca sa le descopere punctele slabe si sa profite pe viitor de ele ..... sau sa termine neste chestii netermenate!!!
Furia nu scoate intotdeauna ce e mai bun in tine, plus ca poate dai in tahicardie :))
Papuashu, felicitarile mele pt post, iar unul extraordinar de bun, te pricepi la condei!
Imi plac si pozele din gara, ehehehe, ce sentiment de nedescris, cel in care esti in msrea aia de oameni stransi din toate colturile tarii, fiecare cu povestile lui :)

Octavian-Andrei Brezean said...

Va multumesc frumos pentru comentarii, incurajari si ideile impartasite aici :)

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog