Wednesday, December 31

Cluj. Am revenit.

No comments:
Iata-ma ajuns din nou la Cluj. Va povesteam intr-un articol anterior despre placerea mea de a reveni mereu in acest loc.
Dupa 9 ore de mers to'arshu Mitza ne asteapta in gara cu placuta de identificare dupa cum ni se arata :D

Monday, December 29

Craciun in Parang, 2008 (3)

7 comments:
ctrl + click pentru a mari

Rainbow, Beius (BH) 2008

No comments:
Iata-ma hotarat sa plec maine la Cluj, asadar acum trei ore incercam sa fac o rezervare telefonica la CFR. Ca deobicei imposibil. Daca in perioada asta se intelege totusi de ce telefonul suna in permanenta ocupat, restul anului nu a avut nici o justificare. In orice caz, sta omu meu cu degetu pe redial nimic nimic si nimeni si iar nimic. Si acum cateva minute raspunde o doamna foarte amabila, face rezervarea si totul nu dureaza mai mult de 2 minute dupa care imi explica si motivul pentru care linia telefonica mai mult nu suna decat suna.

Tipic CFR. Daca serviciul asta e solicitat asa de mult de ce nu mareste taxa lui si sa angajeze inca cativa oameni care sa raspunda la niste telefoane si trebuie un singur om care sta la ghiseul de informatii in Gara de Nord sa faca doua lucruri simultan. Este vorba de cea mai mare gara din tara acolo unde solicitarile curg si rezervarile telefonice ne scapa de multe cozi si fasoane de lucrator la stat. Oricum, inca un motiv ce arata cu degetul pe cel mai mare operator feroviar din tara si lipsurile din managementul serviciului.
Sa nu imi aduc aminte cand de fiecare data cand vreau sa imi iau bilet de la ghiseurile de acolo din treizeci de case de bilete in gara sunt deschise intre cinci si zece iar la acestea sunt cozi interminabile. Prima imagine de care se loveste un fraier de client ce a ales sa mearga cu trenul este cea de la casa care de cele mai multe ori lasa de dorit desi am intalnit si exceptii.

Asa cum se mai intampla, textul nu are legatura cu fotografia.

ctrl + click pentru a mari


Restul fotografiilor din calatoria la Oradea le puteti vedea aici

Wednesday, December 24

Craciun in Parang, 2008

5 comments:


A venit si vacanta mea in sfarsit. Azi am ajuns in Parang unde am ales sa imi petrec sarbatorile la schi impreuna cu prietenii.
Scriu acest post din cabana de altitudine unde am ramas surprins sa vad ca am wireless si acum noapte fiind, pe geam observ cum luminile orasului Petrosani se contopesc intr-o priveliste deosebita cu cele ale satelor din imprejurimi.

Am sa revin cu fotografii de aici, pana atunci postez una facuta azi din telescaun in drum spre cabana. Va doresc un Craciun cat mai fericit si un an nou plin de bucurii si reusite!

ctrl + click pentru a mari

Sunday, December 21

Pestera Ursilor, Bihor 2008

7 comments:

Pestera Ursilor a fost descoperita in 1975 in timpul dinamitarilor executate la cariera de marmura din zona. Este unul din principalele obiective turistice ale Muntilor Apuseni si este situata la 482 m altitudine.

Interiorul se distinge prin diversitatea formaţiunilor de stalactite şi stalagmite existente, ca şi prin cantitatea impresionantă de urme şi fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut acum 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite şi fosile de capră neagră, ibex, leu şi hienă de peşteră. La intrarea în peşteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de aşteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic şi un stand cu suveniruri şi obiecte artizanale specifice zonei.

Cu o lungime de peste 1.500 m, peştera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turişti, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor ştiinţifice.


Schema simplificată a peşterii Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii şi diferite săli: Galeria "Urşilor" (sau Galeria Oaselor), Galeria "Emil Racoviţă", Galeria "Lumânărilor" Sala Lumânărilor, Sala Spaghetelor, Sala Oaselor.

ctrl + click pentru a mari
1.

Printre formatiunile stalagmitice si stalagmitice se remarca se remarcă Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul şi Căsuţa Piticilor, Draperiile din Galeria Urşilor, Portalul, Pagodele şi ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peşteră este constantă de-a lungul anului (10ºC), iar umiditatea se menţine la 97%.

2.

Numele peşterii se datorează numeroaselor fosile de "urşi de cavernă" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La un moment dat intrarea în peşteră a fost blocată, probabil datorită căderii unei stânci şi peste 140 de urşi au rămas blocaţi înăuntru, fără posibilitatea de a mai părăsi caverna. Înfometaţi aceştia s-au atacat reciproc, până când toţi au murit. Povestea lor o mărturisesc tonele de oase găsite împrăştiate în întreaga peşteră.

3.

Peştera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porţiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură). În puţul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitatea Chişcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare. O primă explorare a peşterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori "Speodava" din oraşul Dr. Petru Groza (actualul oraş Ştei).

4.
Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" în colaborare cu Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, s-au stabilit soluţiile de amenajare şi măsurile specifice de protecţie. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, peştera a fost deschisă vizitatorilor. Anual peştera este vizitată de peste 200.000 de vizitatori.

5.


Se poate ajunge la peşteră cu trenul, pe linia ferată Oradea - Vaşcău, până la staţia Beiuş sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu maşina accesul este posibil pe DN 76 Oradea - Deva + DJ 763 Chişcău (14 km).
Linia ferată Oradea - Vaşcău nu este funcţională de mai multi ani. Accesul se face numai auto. Se poate ajunge la Sudrigiu pe DN 76 Oradea - Deva. De la Oradea sunt autobuze până la Pietroasa. Se coboară la intersecţia de după comuna Bunteşti si se urmează drumul din dreapta. Din Beiuş sunt autobuze până în Chişcău.

Bibliografie:
Ştefan Negrea, T. Orghidan, Peşteri din România.
Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984
www.wikipedia.org

Friday, December 19

Epopeea unei lupte surde

Succesul unei informatii nu este dat de volumul datelor obtinute ci de intelegerea si transmiterea a ceea ce o formeaza. O regula pe care o jurnalista a Jurnalului National o incalca cu brio. Evident corectitudinea etica este undeva la mijloc, dar de la un jurnalist am pretentia ca poate reda un eveniment intr-un mod profesionist. Cu siguranta nu este cazul acesta

Thursday, December 18

Doua doamne, Bihor 2008

2 comments:
Doamna Lucretia Flutur, satul Chiscau, comuna Pietroasa, Bihor. Unul din proprietarii muzeului etnografic "Aurel Flutur".
Muzeul a fost infiintat de Aurel Flutur, un satean pasionat de etnografie care inca de acum 30 de ani a inceput sa adune obiecte vechi de tezaur si traditie romaneasca, numarul lor depasind 2500. Porturi populare romanesti si de peste granita, obiecte de uz gospodaresc, utilaje agricole, amintiri si nunumai. Voi continua descrierea in momentul in care voi avea pregatite si fotografiile de acolo.

ctrl + click pentru a mari
1.

Doamna Nuti, vanzatoare in zona Pesterii Ursilor. Precum ne-am obisnuit cu vanzatorii ambulati de tot felul din diverse zone ale tarii care comercializeaza preparate traditionale. Ce mi-a atras atentia aici a fost ca cele mai vandute produse nu erau arhi-cunoscuta branza in coaja de brad alaturi de bauturile spirtoase produse in gospodarii, etc. Ci placintele cu cartofi, cele cu branza cu marar si siropurile. Cu cati vorbisem si isi ofertasera produsele, doamna Nuti mi-a atras atentia prin graiul ei parca smerit si presarat de regionalisme.

2.

mO !

No comments:
muzic, oke?

Friday, December 12

In transit, Bucuresti - Oradea 2008

2 comments:
Pentru cei ce nu o faceau deja, porniti melodia inainte de a citi articolele.




Pai as putea sa va povestesc cum am descoperit acum cativa ani pasiunea pentru calatorie. Nu in sensul in care toti ne dorim sa scapam din Bucurestiul asta plin de bune si de rele si ajungem bianual in concediu la nudisti, ci in sensul in care pe alocuri unii m-ar privi ca pe un obsedat care nu isi gaseste locul. As putea sa va mai povestesc despre cum mama ma lua la fiecare sfarsit de saptamana si plecam la schi, sau pe vreun coclau de munte, despre cum incet incet am inceput sa merg ba cu scoala de ghizi, ba cu prietenii, singur, sub diverse motivatii cat mai departe.
Cel mai corect ar fi sa va descriu sentimentul unic pe care il simt atunci cand ma sui in vreun tren de noapte stiind ca nu mai e mult pana la revederea cu prietenii, cu vreun coleg fotograf la destinatie, sau pana la o zi in care voi descoperi ceva nou in care voi vorbi cu oameni pe care nu i-am cunoscut vreodata.

In timpul facultatii am facut peste 80 de calatorii (in site sunt listate doare cele de la o data pana in prezent) in tara si am cunoscut o sumedenie de oameni cu si mai multe puncte de vedere. Nu as fi putut sa am puterea sa continui activitatile cotidiene, sa pot avea un echilibru daca printre acesti oameni nu as fi descoperit si actuali prieteni, oameni deosebiti, chiar daca uneori altii m-au determinat sa nu mai revin in anumite locuri.

Acum ceva timp cand intram intr-un ritm obositor din ce in ce mai vicios hotaram chiar si cu cateva ore inainte sa plec la Cluj, acolo unde aveam sa ma vad cu doi prieteni dragi, unde balauream cu aparatele la gat prin nametii din Cheile Turenilor, Turzii si alte imprejurimi. Adica era o senzatie unica sa se intrevada asa spontan o plecare, sa ma sui in trenul de noapte in vagonul cuseta acolo unde miroase a lemn de la furnirul placajului de pe pereti, cu acea atmosfera data de lumina fada galbena, iar dimineata sa ma astepte un zambet in gara si altul acasa la gazde in fata filtrului de cafea dupa care plecam catre locul_unde_zabovesc_rechinii_de pe_Turda (clujenii stiu de ce).

A fost un exemplu printre exemple. Iubesc sa fiu pe drumuri, sa stiu ca acolo unde merg este un prieten, ca voi avea o noua sansa sa cunosc oameni, sa ma cunosc pe mine si sa cunosc tara care are foarte multe de oferit. Restul nici nu mai conteaza, timp de odihnit in fata calculatorului privind la fotografiile altora voi avea la pensie destul. Timpul care conteaza este prezentul si daca nu as face ceva spontan poate ca nu mi s-ar mai intampla nimic spontan.

Asa cum v-am obisnuit, din nou pe drumuri.

Bucuresti - Oradea
ctrl + click pentru a mari

Thursday, December 11

1 decembrie, Sibiu 2008 - rewind

No comments:
Avand cafeaua cu frisca preparata de acasa si pe prietenul ei intaritor bacardi la chishioare, porniram catre Sibiu la 4 in acea dimineata de unu sh'un pic decembrie, nestiind ca aveam sa penetram in portiunea autostrazii A1 o ceata de nu am mai vazut de cand ma plimb in postura de copilot secund ajutant.

Nu aveam cu ce sa ma colorez si nici vrun motiv sa ii dau colegului Silviu de langa mine care vroia sa se trezeasca dar nu stia pentru cat timp mai avea sa dureze noaptea.
Vlad, soferul, tinea de volan prudent ciupind din acceleratie doar cat sa tina masina cu cele cinci persoane in inertia celor 80 km/h. Interesanta atmosfera de chiauneala :D.
Dupa care totul se termina la intrarea pe Dealul Negru acolo unde dimineata incepe sa se arate. Faceam permanent pronosticuri legate de vremea din Sibiu si asta presupun ca mai mult pentru a ramane treji.

Ajungem in Sibiu la prima ora, dar totusi prea tarziu din punctul meu de vedere, lumina deja ardea fotografiile, umbrele erau prea tari, in oras era atmosfera de toamna cu soare puternic si temperaturi ridicate.

Am vazut parada militara de acolo, principalele obiective dupa care ne-am intors in Bucuresti la fel de asini pentru ca ceata era tot acolo unde o lasasem dimineata.

O iesire de o zi deosebita dupa cum urmeaza:

ctrl + click pentru a mari
1.

2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Si plutonul nostru :)

9.

10

Mitza, Silviu, Vlad, Monica si Flori de la stanga la dreapta

Restul fotografiilor din calatorie aici

Tuesday, December 2

Alt nou, alt vechi de data asta pe perechi

De ce nu am mers la vot? Nu m-am gandit la un motiv anume, dar intr-un fel pentru ca a fost modul meu de a sanctiona pe cei care doresc sa ma/ne reprezinte. De parca ii doare undeva. Corect, nici pe mine.
Pentru ca cei care m-ar judeca ca am o atitudine nepotrivita nu se gandesc in ce penibil ne aflam cand trebuie sa votam cu raul_cel_mai_putin_rau_dintre_rai.
Pentru ca eu consider asta un respect fata de restul celor din jurul meu spre deosebire de marea majoritatate care voteaza gandindu-se numai la interesul personal nu la un viitor al generatiei tinere al celor care au potentialul de a schimba ceva in viitor. Pe cel care voteaza pentru 3 mititei credeti ca il intereseaza de cei din jurul lui sau de copiii lui? Nu e vorba ca ma compar cu mentalitatea unui inconstient, dar votul lui are exact aceeasi valoare cu al meu si cu al unuia care este mai bine ca oricine informat despre de ceea ce voteaza.

Majoritatea care voteaza au de ales intre rele ca deobicei sau traiesc cu impresia ca nu vor fi la fel de mult furati ca pana acum. Sau un motiv mai grav ce refuz sa il comentez, dovada sta cat de mult se inroseste tara asta de la revolutie incoa' . Ori suntem inconstienti, ori vorba lui Doru avem memorie foarte scurta.

Iata ca se nazare un destept dintre toti si ma intreaba de ce nu plec din tara sau de ce comentez atat timp cat nu am fost la vot. Incerc sa nu reactionez ca o veritabila Lama si sa ii explic ca am doar varsta asta si timp de plecat e berechet si de sperat la fel, tu alegi cum sa iti valorifici timpul. Citesti inca 18 ani de acum libertatea in metrou si faci politica de maidan sau deschizi ochii, tragi o linie si vezi daca merita sa iti bati capul cu asta in timp ce sculptezi in sapunul stapanilor. Oricum o dai este un timp pierdut si e clar ca trebuie sa investesti in tine, in scoala, activitati, in pasiuni, in idei, in carti decat sa te uiti la exit poll-uri.

Altfel vei ajunge sa faci parte din mase. Vei sta la aceleasi cozi vesnice ale mediocritatii, te vei grabi sa vii din vacanta duminica mai devreme ca sa ajungi sa dai cu stampila de vot, vei vrea sa votezi ca sa schimbi ceva, viata ta personala va avea de suferit.
Te simti bine cand un partid vine in campanie reprezentat de aceeasi oameni urmariti de incompetentii de la anticoruptie? Te simti bine sa vezi aceleasi sloganuri de doi lei cateodata de la unii care ii vezi pentru prima data la fata? Nu ma intereseaza sa ii aud ce vor face 100 de ani de acum in colo.

O sa ma intereseze in momentul in care o sa avem o universitate in topul 500 din lume, cand in ea voi avea profesori competenti nu batrani uitati de soarta pe salarii de 60 de milioane cel putin, la care mergi la ore doar pentru a copia cursul proiectat de pe tabla; cand cineva va fi interesat de potentialul meu, al colegilor care avem tot timpul in fata pentru a face lucrurile diferit, de calitate si din pasiune pentru ceea ce am ales ca meserie.
Nu ma intereseaza ca vine rectorul nostru roshu de partid sa imi spuna dupa 5 ani de facultate va restructura si reforma tot sistemul universitar de acolo, ca va dota facultatile cu echipamente pentru laboratoare..etc, cand oamenii cu care vrea sa faca asta peste 50% au deficiente mari de comunicare, mentalitate si adaptare. Nu ma intereseaza sa devin un robot naiv.

Pana la urma pe cine sa aleg? Cine si ce au facut pentru mine, pentru familia mea, pentru batranii din ea sau pentru cei ca mine? Pentru cei care au sansa unui viitor mai bun, pentru cei care au alergat intre facultate si servici minim 8 ore pe zi pentru a trai in conditii decente, pentru colegii mei veniti din alte orase sa aiba parte de un invatamant chipurile mai calitativ?

NU. Mersi pentru interesul acordat, pentru taxele examenelor, pentru locuri mai bune in camine, pentru abonamente ratb decontate la al cailor paste, pentru ca tineti in comiisile de reprezentare ale studentilor aceeasi oameni care se presupune ca sunt colegi cu noi dar nu i-am vazut in veci la fata, pentru tot si toate, eu am terminat si treaba inca nu s-a schimbat.

Iar la intrebarea clasica ca de ce comentez atat timp cat nu m-am dus la vot nu pot raspunde decat ca din tara vor pleca si ultimii specialisti, sefi de promotii, studenti competenti si absolventi cu perspectiva si nu vor ramane decat cei interesati sa voteze. Cei care ii tin cu un picior in groapa pe oamenii ce constituie o ultima sansa.

Master, specializare, loc de munca in strainatate. Care sa fie motivul pentru care un absolvent nu ar aspira la asa ceva?
- promisiunile premierului galben privitor la invatamant (asta dupa ce spune ca nivelul de confort in camin este la nivelul celor din campusurile europene si filmeaza in caminul de la Romano-Americana - facultate particulara) ?
-promisiunile rectorului rosu care nu a fost capabil in atatia ani sa creeze o infrastructura de comunicatii (culmea nici in facultatiile de profil), sa aduca echipamentele si materia din laboratoare la zi si sa creasca competenta profesorilor de specialitate?
-promisiunile portocalii (care?)
-promisiunile altora?

sa fim seriosi, pac-pac,
Parazitii - de ziua ta

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog