Tuesday, November 25

Ex cel Lent. Documentar.


Pentru ca in decursul timpului noi oamenii i-am atribuit iubirii misiunea de a umple toate golurile, de a acoperi pierderile pentru a uita de micile inconveniente de zi cu zi ea ajuns din ce in ce mai putin apreciata. Acesta este unul din preturile pe care unii vor sa il plateasca pentru a isi acoperi lipsa de adaptare in diverse anturaje.

Sincer nu pot sa privesc cu ochi buni persoanele care traiesc cu sentimentul ca iubirea ar fi 'idilica' pentru ca mie ea imi pare ceva cat se poate de natural.
Bineinteles, articolul nu se adreseaza celor fara experienta care s-au nascut pentru a se implica pasiv.
De aceea iubirea capata o distinctie, iar restul intra in categoria pseudo-iubire, pseudo-sentiment, pesudo-respect.
Discutia e veche, se dezbate treaba din cuaternar incoa' numai ca la poarta mea abia acum a batut polemica asta.
Ce ar fi dragostea fara a-l respecta pe celalalt. Ar fi una egocentrica in loc sa fie una caracterizata de sentimente de bunavointa, incredere, apropiere. Doar cu acceptarea defectelor inerente celor 2,3,4,5 ( :D) le va fi mai usor sa se accepte si sa se respecte reciproc.
Reciprocitatea este de fapt daruirea dragostei celui/celei cu care traiesti un sentiment comun. Nu este acea dragoste care o confundam cu iubirea atunci cand vrem sa punem piciorul in prag, cand vrem sa avem ultimul cuvant de zis si bineinteles nici cea pe care o primim si te determina sa ii fii recunoscator (un fel de "iubeste-ma pentru ca si eu te iubesc").
Acea reciprocitate despre care vorbesc este din ce in ce mai greu de gasit. Nu va fi niciodata suficient, in sensul asta sa fii doar multumit ca esti iubit sau sa-ti impui vreun principiu legat de sentimentele care le ai pentru o persoana (preferabil de sex opus :D). Principala trasatura de caracter a dragostei reciproce trebuie sa fie respectul de sine, increderea in tine, bunavointa si nu in ultimul rand nivelul de energie, de dragoste fata de viata, fata de dorinta de a trai intens.

Cand incerci sa gasesti in jumatatea ta resursele unui presupus echilibru atunci devii dependend de dependenta, devine dificil sa iubesti cu adevarat, sa ai suficienta siguranta de sine, sa poti gandi corect pentru a oferi ce e mai bun.

De fapt un aparent confort va ascunde suferinte, frustrari si angoase.

Nimic din ceea ce v-am zis nu este grav atat timp cat mai avem energia si vointa necesara sa invatam sa iubim, sa realizam ca sentimentele pot fi dominate la un anumit punct si de irational nunumai de creativitate.
Pai tu te imbeti cu vorbe si renegi atunci cand devine dificil? sau te alimentezi frustrant in momentele in care "te iubesc" inseamna de fapt "iubeste-ma" cu repere false?

Poate esti doar indragostit/a de dragostea celuilalt. Tot ceea ce va zic aici sunt doar interpretarea unor termeni inventati de vreun casanova al fiecarui secol pentru cei ce acum nu mai au timp si cred ca dragostea vine de la sine din resurse inexistente. Din pacate odata cu ea vin si nesabuirile, mariajele premature, sarcinile intrerupte sau dependentele prostesti de oameni.
Iti aduci aminte cand erai in liceu, nu aveai un ban in buzunar, timp gramada si te iubeai nebuneste ? Aia poate a fost iubire adevarata pentru ca o implica si pe cea fata de viata, alte energii. Acum tinzi sa avansezi in cariera, sa stai pana tarziu la servici mintit de parinti ca numai prin munca vei evolua. Va veti muta impreuna si lucrurile vor fi perfecte.
Deci, hai sa asteptam vacanta de pe lumea ailalta unde vom merge cu masinile luate in leasing ca timpul ce trece pe langa noi oricum nu ne-ar fi folosit la nimic bun.
Concediul de la anul sigur va fi perfect si tu mori un pic cate un pic intr-o seriozitate si stare de cadavru care parca nici chef de planuri nu mai are. Esti la un legamant pas de puntul g pasional al vietii tale.

Da, despre tine vorbeam, fata cu parul odata lasat in bataia vantului, cea cu zambetul permanent pe buze si cu ochii plini de praf. De tine un baiat ce acum nu mai are dorinte, perspective si pasiuni.

Exista si iubiri perfect vii, pasionale si reale care ne umplu de energie, fericire si bunatate. Pentru a ajunge aici e nevoie de cunoastere. De aceea sunt putini cei fara experienta care sunt deja crescuti in sensul asta, iubesc activ si au capacitatea implicarii intr-o viata deja proiectata cu celalalt, de a avea viata atunci cand unul doarme pe el. De aceea raman un pic pe ganduri cand cunosc o persoana care desi a cunoscut un singur om, l-a iubit din prima. Cred ca este de fapt un defect, o chestiune de educatie, de vicii si slabiciuni, dar am cunoscut si iubiri reale ca prime relatii intre oameni. E greu fara experienta sa realizezi si sa te implici, sa iubesti activ.

Hai sa ne intrebam daca stim ce iubire dam si ce iubire primim? Ti-e frica? Asuma-ti responsabilitea. Vrei sa hranesti o relatie cu calitate sau cu vicii si dependente?
Suna acum la linia fierbinte si ti se vor spune defectele care le-ai acoperit in timp cu o asa zisa maturitate, constiinta. hehehe, daa, asa de penibil suna.
Nu ti-ai acordat sansa cunoasterii, evolutiei, te-ai plafonat inainte sa iti incepi cu adevarat viata si acu nu mai urmeaza decat sa facem toti cate un copil, sa ne insuram si sa asteptam cu sufletele la gura sarbatorile si cu dintii pe sub usa... bradul de Craciun.

Nu te descuraja, profita de ultima urma de energie din tine si revitalizeaza-te, da-ti motive sa iubesti cu adevarat pentru restul vietii. Caci te priveste.

Brusc mi se facu pofta de un ceai...

ctrl + click pentru a mari

Monday, November 24

Nocturne

4 comments:
ctrl + click pentru a mari


"..Noaptea este ziua celor care caută în ei şi nu în alţii.."

Bradut Covaliu


Offtopic, how to enjoy life here

Saturday, November 22

Calatorie in patru

5 comments:


Lepsa - Cheile Tisitei (VN). Personal rewind.

Am mers cu trenul cateva ore, dupa care am luat un microbuz, iar la final ne-am inghesuit intr-o cabina a unei basculante de la exploatarea forestiera pentru a ajunge intr-un sat din inima Vrancei, acolo unde intre padurile de foiase, brazi si varfurile masivului muntos se ascund Cheile Tisitei.
Chei ce fac parte din aria protejată Tişiţa care este situată în bazinul hidrografic mijlociu şi inferior al pârâurilor Tişiţa Mică şi Tişiţa Mare, respectiv Tişiţa după confluenţa acestora.

Au o lungime de cca 9km si chiar daca nu sunt spectaculoase prin inaltimi (desi pe alocuri muchiile devin comparabile cu Cheile Rasnovului si Turzii), mi-a atras atentia apa raurilor ce le strabat foarte curata stand dovada unei protectii a mediului foarte bine puse la punct.

Doar noi patru prieteni intr-o iesire la sfarsit de saptamana in care am intampinat si nervi, discutii in drumul catre locul cu toamna si culori perfecte. Nu aveam cum sa uitam in ce fel de tara traim si inca de cand ne-am suit in tren ne-au intampinat musterii cu telefoane cu muzica traditionala de navetist. In Focsani tanti dispecera de la autogara nu stia nici de capul ei, dar sa ne zica noua cu ce putem ajunge in extremitatea judetului cu acelasi nume. Si tot asa..
Locurile unde am ajuns, toamna, raurile extrem de curate, padurile sanatoase unde ne-am ascuns in frunzele ruginii ma vor face sa sterg din memorie situatiile neplacute.

Natura superba care este din ce in ce mai atacata de asezarile umane in extindere m-a facut sa uit de tot.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
Semnat,


Restul fotografiilor din calatorie le puteti vedea aici
Alte fotografii de pe aceleasi meleaguri aici

Ia mana de pe maus

1 comment:

Thursday, November 20

Irina

No comments:


ctrl + click pentru a mari

Monday, November 17

Hap-ciu

1 comment:


I love you, will you divorce me?
Gata cu statul in casa. Raceala a plecat fara nici un cuvant si m-am trezit singur in pat de dimineata. Tipic. Nu am ramas decat cu amintirea zilelor de plictiseala si a cartilor rasfoite in acest timp. Mi-am pus tot ce aveam prin pc in ordine, am aflat cu cine era Amanda din nuj ce serial insarcinata, am ajutat-o pe bunica la pus varza, am mai mesterit cate ceva, tot felul de activitati tipice unui detinut in propria casa :D .

Fotografii de acu' catziva ani, din scoala de iarna Salvamont. Asta ca tot ma apucasem saptamana trecuta de rasfoit prin arhiva din 1800 pana in prezent. Vorba vine..cum devine pe cazu' bronsitopapuadendronitei care m-a tinut prizonier in propria camera zile intregi.

Hai ca mai e un pic pan' la prima ninsoare. Care este. :D

ctrl + click pentru a mari
1.

2.

Apropos de munte si oameni care mi-au influentat perceptia despre caz, mergeti sa cititi memoriile unui emerit aici.

Thursday, November 13

Bucuresti - Chisinau 2008 #2

8 comments:
Dupa cum promisesem intr-un articol anterior vreau sa va povestesc in cateva imagini si cuvinte calatoria pe care am facut-o pana la Chisinau in seara unui octombrie impreuna cu colega fotografa, Ogaritza.
Hotarandu-ne cu cateva zile inainte sa mergem la Iasi sa ne vizitam colegii de acolo (din pacate nu cu toti pe care ii anuntasem, dar oricum am promis ca ne vom reintoarce pentru o perioada mai mare), mi-a venit ideea sa trecem prin Chisinau, nu de putine ori cand mergeam la Peris sa fotografiem, priveam luung trenul de noapte ce gonea spre Chisinau gandindu-ne cum ar fi sa ne aruncam intr-o seara in el sa descoperim un loc nou. Poate vagoanele, perdelele, lipsa de vizibilitate din exterior ma faceau sa ma intreb si mai tare cum o fi in interior. Pai si de ce sa nu mergem la Iasi, prin Chisinau, ca doar e distanta mica intre ele.

Biletul costa 100 ron pentru un loc la cuseta de 4 paturi si 130 ron la cusheta de 2 paturi. Trenul are in componenta numai vagoane cuseta si nu exista reduceri de nici un fel.
Pleaca in fiecare zi a saptamanii la ora 20:00 din Bucuresti Nord si ajunge la 08:45 in Chisinau.

Am ajuns in gara mai devreme cu 20 de minute inainte de plecare si trenul nu era garat. La linia vecina sosise dublura lui ce venea de la Moscova prin Chisinau, si isi continua drumul pana in Sofia respectiv Istambul, motiv pentru care se nastea alta curiozitate pentru noi: cum ar fi sa calatorim pana la Moscova, dupa care sa luam drumul Sankt Petersburg ceea ce cu siguranta vom face in viitorul apropiat si sper eu in numar mai mare, sa facem gasca 3 sau 4 zile cat o face trenul pana acolo sa auzim o chitara, sa tot povestim.

Soseste si garnitura noastra, coboara in dreptul usilor insotitorii de vagon, niste tipi foarte prezentabili cu fason de rushi (blonzi, pielea alb - imbujorata) in niste uniforme interesante, cu tot felul de motive si insigne textile cusute pe uniforme. La urcare ne-au pus sa asteptam, iar din cate vedeam eu aveau de gand sa ne mute in alta cusheta, dar inca nu imi puteam da seama de ce. Pe cand vroiam sa ii intreb, s-au razgandit si am mers la locurile noastre. Ulterior am realizat de ce, pentru ca eram cam singurii ce calatoreau cu bilet, dar asta e alta mancare de peste.
Mi-a placut modul in care ne-au tratat pe toata durata calatoriei, fiind atenti mereu la modul in care ne simtim si necesitati.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.

Am stat in permanenta cu frica deshidratarii si am actionat in consecinta :D, asadar am adormit de abia dupa Bacau, dupa primele 4 ore ale calatoriei.
Am fost treziti la Iasi pentru controlul pasapoartelor, a durat relativ putin, trenul plecand indata spre granita situata la cativa km de oras.
Traversand Prutul am intrat in Republica Moldova urmand sa se efectueze si de catre autoritatile lor controlul pasapoartelor, de data asta mult mai riguros. Zic asta pentru ca au sosit niste vamesi imbracati in camuflaj, cu un mini laptop agatat de gat, cu un device de scanat pasaportul, ne-au pus cateva intrebari si au plecat. La cateva minute apare "Inspector Gadget" (dupa cum l-am poreclit eu), un ofiter superior cu mustata, bondoc cu o lanternutza in mana si fara sa zica nimic intra in compartiment si inspecteaza pe sub paturi, prin diverse spatii de depozitare. Noi eram chiauni de somn, eu de abia reuseam sa imi tin ochii deschisi, era vreo 3 dimineata si tipul imi punea lanterna in ochi.
Dupa un timp incepe sa puna intrebari, cum si ce avem de gand sa facem in tara, cand ne intoarcem si tot felul de curiozitati formale. Trec aproape 2 ore de control al pasagerilor si intram in Gara Ungheni, localitate situata exact la granita cu Romania, la 200m distanta de Prut.

3.

Atipisem din nou, cand la un moment dat vagonul incepe sa se zdruncine din toate incheieturile, trenul facea tot felul de manevre deci toata lumea se trezise dar era obisnuita dupa cum vedeam, urma sa se intample ceva uzual pentru garniturile moldovenesti ce aveau traseu international.

Ecartamentul infrastructurii cailor ferate moldovenesti este de tip sovietic (cu 10 cm mai lat decat cel european) si imediat dupa plecarea din Ungheni, trenul a fost garat undeva intr-un depou descoperit, vagoanele au fost decuplate si pe cate o linie separata acestora li se schimba simultan rotile cu cele corespunzatoare ecartamentului rusesc. In proces erau implicati destul de multi muncitori si ridicarea garniturii se face de catre niste elevatoare.

4.

Trenul dispune de vagon restaurant unde se pot servi gustari calde dar si bauturi made in Rep. Moldova. Berea Chisinau mi-a atras atentia in mod deosebit (probabil am fost atras de forma sticlei dar si de gust), preturi acceptabile, iar birtu' arata decent.

5.

Va prezint incalzirea centrala a vagonului, acolo unde mirosea a motorina foarte puternic. A fost destul de cald in timpul noptii, dar in dreptul patului meu geamul nu avea o garnitura asa ca m-a tras curentul toata noaptea.
Ce am remarcat e ca spre deosebite de vagoanele cusheta ale CFR-ului aici am primit plapumi, saltea si o perna sanatoasa. Se doarme excelent in niste paturi care sunt mai late ca cele romanesti (vagoanele trenului apartin Cailor Ferate Moldovenesti).

6.

Atmosfera din tren este una foarte intima, iluminatul slab amestecat cu ambientul dat de zecile de perdele, perdelute, insertii de lemn, usi masive iti lasa impresia ca te afli in Orient Expres. Desi este vechi, totul este foarte bine ingrijit si intretinut.

7.

Ajunsi la destinatie, am fost asteptati de gazde. Gara din Chisinau arata foarte bine, fiind o combinatie intre arhitectura traditionala si cea modernista.

8.
9.

Fatada garii, detaliu arhitectural.
Calatoria a fost placuta in primul rand pentru ca am calatorit intr-un mod diferit celui cu care ma obisnuisem atat in Romania cat si in Europa si probabil pentru ca destinatia era la fel, o noutate.


Daydream

No comments:


Oricat ai fi cercetat mai inainte umbrele tale din vis si te-ai fi straduit sa iti aduci aminte de fiecare data sa verifici, piatra dantelata ce a stat intre tine si puterea de a alege ce sa faci in el a facut ca gandurile subliminale sa ti-o ia inaintea vointei, sa te domine ca un monument de frumusete naturala ce apare de nicaieri. Frunzele ce ornamenteaza portalul sau broderia de lemn ce impodobeste contracoroanele si sagetile avantate ale crengilor nu-ti pot retine mult privirea fascinata. Monolitul peisajului nu-l poti desface in fragmente, este cat se poate de simplu.
Frumusetea detaliilor se contopeste intr-o impresie globala cu tot ceea ce in fondul perceptiv al vreunui visator nu reprezinta nimic mai mult decat spirit de observatie.

ctrl + click pentru a mari



"Mi-e placut sa dorm, si mai cu seama sa fiu de piatra
Atata timp cat dureaza stricaciunea si rusinea
Sa nu vad, sa nu simt, e marea fericire
De aceea nu ma trezi, vorbeste, rogu-te, incet"

Michelangelo

Tuesday, November 11

Despre calatorie

2 comments:
ctrl + click pentru a mari


O calatorie bine pusa la punct si inteleasa este o modalitate de mare complexitate, cu ajutorul careia ne formam in diversele laturi ale existentei noastre. Poti ramane indiferent la ceea ce vezi sau deopotriva mut. Poate ca unii asteapta indicatii precise, puse rand sub rand didactic pe vreun fluturas cu instructiuni de folosire a simturilor, a ceea ce au de facut pentru a fi niste turisti autentici. Poate ca unora noutatile li se par insuficiente d.p.d.v.d.-ul prezentarii pitoresti si asta le naste frustrari si intrebari despre cum ar reactiona in diverse situatii limita la nivelul descurcarii pe cont propriu in locuri unde vor ajunge numai prin relatarile altora.

Poate ca asa zisa cunoastere nu face parte din vreo cultura a carui aditionare de cunostiinte ne face sa intelgem semnificatiile realitatii in mijlcul careia traim. Ca element al culturalizarii noastre, calatoria este bine inteleasa cand ea se diversifica deoarece cunostiintele acumulate ne dau mijloace noi de a sesiza semnificatiile lumii acesteia in ceea ce ele au mai frumos de daruit.

Vrei sa evoluezi dar faci mereu acelasi lucru. Nu vrei sa cunosti oamenii cu care nu ai vorbit niciodata. Te multumesc parerile altora deci nu ai nevoie de mai mult, poate ca pc-ul este solutia ta de a cunoaste lumea si de a te relaxa. Orele tale libere petrecute in vid gravitand pe propria axa sunt ca reducerile mari de pret pana la 0%.
Din pacate nu vei putea evolua atat timp cat nu iti doresti mai mult. I-ati un playstation si stai mai mult in casa sau suie-te intr-un tren a carui destinatie nu o cunosti. E posibil sa ai parte de o experienta pozitiva inedita.

Monday, November 10

Parcul Natural Comana, Giurgiu

2 comments:
ctrl + click pentru a mari


Parcul Natural Comana a fost infiintat in decembrie 2005 si este situtat la distanta aproximativ egala intre Bucuresti si Giurgiu.

Principalul motiv al infiintarii parcului a fost protarea celor doua arii importante de floristica respectiv cea de ghimpe si cea de bujor. Acestora li s-a adaugat in 2004 Balta Comana, ca rezervatie si zona de protectie avifaunistica.

Parcul are o suprafata de cca 24963 ha padure, balta, islazuri si pasuni.
Balta Comana este a treia zona umeda a Romaniei dupa Balta Mica a Brailei si Delta Dunarii si a doua ca biodiversitate dupa Delta Dunarii, gazduieste 141 specii de pasari si 13 specii de pesti, din care doua – tiganusul si cleanul de Comana se gasesc doar in acest areal natural.

Rezervatii stiintifice: existente: - ghimpe (Ruscus aculeatus) planta mediteraneana aflata la limita nordica a arealului natural de raspandire, este specia protejata in rezervatia stiintifica a Academiei Romane;
- bujor romanesc (Paeonia peregrina) endemit;
- propusa ca rezervatie dar incadrata ca zona de interes deosebit prin Legea 5/2000: - rezervatia de margaritar.

Obiective principale ale parcului: arbori seculari in special stejari, declarati monument al naturii; cabana Fantana cu Nuc - sediul parcului, realizata in anul 1889; amenajari lacustre in Balta Comana; trasee turistice prin padure.

Alte fotografii si aici

Muzic, oke?

No comments:


Faithless ft. Estelle - Why go

Saturday, November 8

Manastirea Comana, Giurgiu, Romania 2008

3 comments:
Am fost ieri cu planul de a vizita Parcul Natural Comana despre care citisem ca ar fi a doua Delta a Romaniei. Pentru ca era in drum, ne-am oprit si la Manastirea Comana unde nici unul din noi nu mai fusese. Primul lucru care mi-a atras atentia a fost istoria acelui loc despre care sincer nu prea aveam cunostiinte. Manastirea a fost ctitorita de Vlad Tepes in anul 1461 ca o manstire - cetate, dar aceasta s-a ruinat pana in secolul XVI. Pe locul in care ea a fost inaltata era o insula intre mlastinile Comanei si accesul pe aceasta se facea pe un pod de lemn care era incendiat in vremuri de razboi.
Continuarea istoriei acesteia aici .

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7
8
9.

--

Si cateva fotografii cu colegii de incursiune.
1.
2.
3.

Ai zburat vreodata?

11 comments:

Foto: Silviu Stan
Parcul Natural Comana, Giurgiu, Romania 2008

Friday, November 7

Armin!

No comments:
Azi la prima ora am fost intrebat daca "peisajul este real sau luat din poza". (wallpaperul meu de la birou). Hmmm.. sa ma gandesc...la raspuns evident :D

Muzic, oke?

Thursday, November 6

Documentar

No comments:



"Adevărata personalitate a unui individ este redată de felul în care tratează o persoană care nu-i poate oferi nimic în schimb"

Ann Landers

Wednesday, November 5

Zambet de copil, Barnova, Iasi 2008

9 comments:

Scria cineva ca zambetul unui copil iti poate frange inima. Si asta se-ntampla. Mai des decat ar trebui. De fapt, intr-o lume ideala, un astfel de zambet n-ar trebui sa doara. Sunt priviri care te urmaresc. Sunt imagini pe care le eviti, sau ai tendinta sa treci la urmatoarea pagina. Mi s-a intamplat cu o fotografie din NG. Ochii unei fetite. Chipul ei aproape imposibil de privit. Pe care, in locul zambetului deschis, senin se citea o alta poveste. Aceea a unui razboi, unul dintre multele. De ce acel chip? Pentru ca-si pierduse membrele inferioare. A ramas intiparita expresia aceea de..gol, de insuportabila tristete si mai mult decat atat…de lipsa oricarei farame de speranta.

Am zarit de curand si alte zambete. Ale unor copii care, priviti prin prisma acestei lumi, n-aveau nimic. Nimic in afara de bucuria spontana, nevinovata, venind din sufletele lor de pitici. Zambind in soare, fericiti in nefericirea lor. Pesemne numai un copil are puterea de a se bucura acolo unde un om mare ar cadea, cuprins de deznadejde. Pesemne ca oamenii asa-zisi “mari” vor avea intotdeauna ceva de invatat de la pitici. Ca ei stiu sa priveasca lumea cea gri in culori. Sa se entuziasmeze din pricina unor lucruri marunte. Sa puna intrebari la care tu, omul cel mare sa nu cunosti raspunsul.

Si mai presus de toate astea. Sa zambeasca. Frumos, cald si sincer. Cu sufletul. Expresia copilei despre care scriam mai sus o regasesc adeseori pe chipurile adultilor care, cu siguranta nu au trait povestea ei, dar care, prinsi in capcana timpului, a unei lumi diforme..uita de zambet..si se cufunda in maruntele lor vieti..si nu mai stiu sa priveasca. Sper, ca de fiecare data cand timpul, oamenii, griul ma vor ameninta si vor arunca valul tristetii, sa-mi amintesc de zambetele acelea luminoase ale omuletilor. Care n-aveau nimic. Doar sufletul de pitic. Cu toata caldura. Si cu aripile sperantei.


ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Text: Mina
Foto:
Octavian Brezean

Restul fotografiilor din calatorie le puteti vedea aici

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog