Tuesday, October 28

Bucuresti - Chisinau 2008

1 comment:


ctrl + click pentru a mari



Recent am facut o calatorie cu Ogara la Chisinau urmata de vizita la Iasi la colegii fotografi de acolo. Curand am sa postez pe blog povestea, dar va mai dura un pic pentru ca sunt mai mult preocupat de proiectul de diploma decat de latura artistica.

Dar vroiam sa va spun ceva, dupa ce l-am citit pe Breazu si am facut un eseu despre arta calatoriilor raportata la experienta mea, realizez pe zi ce trece ca sunt din ce in ce mai dependent de ele. Stau in aceasta cafenea colt cu Romana gandindu-ma la urmatoarea plecare, asta dupa ce luni noapte m-am reintors in tara. Am gandurile intr-o mie de locuri si la o singura chitara. Nu ma pot dezlipi de ele.
Calatoria este totdeauna un stimul al fanteziei mele. Un vis devenit realitate. Poate fi vorba despre o localitate modesta fara prestigiu istoric sau despre locuri in care istoria spune tot, fantezia le poate popula cu eroi care peste ceea ce vedem noi in acele precise contururi ii confera un farmec aparte.

Sa poti privi la o casa oarecare, sa te tulbure ideea ca ea este nimic mai mult decat o sumedenie de motive traditionale dar in paragina, iar la poarta in stanga o placuta te informeaza ca acolo a trait unul din greucenii Romaniei, cel care este pomenit in cartile de istorie si literatura romana, acum doar un produs al vreunei afaceri rurale. Si cu toate astea sa apreciezi oamenii locului, sa fi atras de caractere de povestile lor.
Asa vei gasi zeci de localitati in tara romaneasca, fie ca e moldova, ardeal sau oltenia...etc. Hotelurile mai toate nu sunt construite in arhitectura estetica a secolelor respective nici macar casele. Peisajul deloc calm cu denivelari obositoare, praful greu si strazile in panta alcatuiesc asezarea de pe langa vreun rau, ele mint o procesiune tacuta a istoriei ca si cum ar vrea sa invoce gratia divina menita sa tamaduiasca atmosfera.

De data aceasta am avut un termen de comparatie si ocazia sa vad al sutelea (probabil) sat traditional si sa mi se confirme ceea ce v-am spus mai sus.
Nu puteam sa apreciez Moldova fara sa cunosc Basarabia. Si asta pentru ca pentu prima data m-am simtit cu adevarat roman. Ca apartin unei tari in care o regiune o reprezinta cu fermitate si stil original si sincer va spun ca totul se rezuma la oameni.

Peste granita, la Chisinau am vazut un oras cu oameni peste care istoria a trecut necrutatoare. Dupa ce zeci de ani in scoli nu s-a predat romana, acum adaptarea lingvistica este principiul la ordinea zilei. Atunci cand ma intreb daca as mai fi ales sa merg acolo daca stiam ce am sa vad si descopar: Da. M-as duce inca de zece ori acolo pentru ca acolo am cunoscut oameni printe oameni. Altfel decat pana acum, altfel decat in alte locuri.

Mi-a fost dat sa aud zilele trecute de dese ori oameni ce se laudau ca ei vorbesc limba moldoveneasca, nu romana si mai multi care contestau asta, inclusiv intr-o discutie de tip politica-de-maidan chiar in vama Sculeni (md) intre vames si colegi, calatori ai cursei regulate Chisinau-Iasi.
Intreaga gama a mijloacelor de comunicare de masa a fost aspru criticata in decursul timpului. S-a spus ca diferitele "mass-media" duc la o superficializare a cunoasterii si la uniformizare a caracterelor, a oamenilor, la o coborare a nivelului de cultura, la generalizarea gustului, a subiectivismelor. Nu vreau sa iau parte la aceste critici.
Am demonstrat cu alte ocazii ca acestea sunt neintemeiate, perfide, iar cei care raspund de organizarea acestor mijloace "mass-media" nu vor sa fie responsabili de organizarea rentabilitatii comerciale din teritoriu.

Asta e ce se intampla si in turism. Un factor insemnat de formare a personalitatii, in ansamblul independent al tuturor celorlalte neobiectivitati, turismul nunumai ca nu duce la o superficializare si aplatizare umana dar, dimpotriva, contribuie puternic la aprofundarea si intelegerea lumii, a maselor, asa cum este ea posibila in zilele noastre. Cu ale lor mijloace.

Recomand: Alin Neamtu

No comments:
Trebuie sa vedeti una din povestile dansului, cea recenta din Muntii Retezat aici

Wednesday, October 22

Fericire, Bucuresti, 2008

No comments:

Lucrul toamnei, Herastrau

3 comments:

Pasarile triste
Cuiburile isi parasesc,
Si fug de zilele rele
Ce nu se mai opresc.

Vantul sufla tare
Si crengile se apleaca
Iar frunzele pe ramuri
Tremurator asteapta
Ca vantul ce tot sufla
Necrutator si rece
Sa imprastie pe jos
Covor de frunze moarte.

Nerabdatoare asteapta iarna
locul sorei ei sa-l ia
Sa acopere ar vrea
Lucrul toamnei ruginii

Iarna totusi o sa vii!

ctrl + click pentru a mari
1.
2.

Monday, October 20

Anatomia obiectivului Canon 24-105 L

7 comments:
Un obiectiv foarte bun care montat pe un Canon 5D reda exceptional de bine.


Muzic, oke?

No comments:
Desi nu sunt fan al productiilor romanesti, clipul asta imi place. Bine realizat, contureaza un sentiment interesant. Pai se intreaba musterii de ce pe Morandi nu prea mai ii vezi prin .ro, mi se pare normal pentru o trupa care a depasit o conditie si un nivel caracteristic muzicii romanesti sa aspire la alt public.
Daca e cu 3-5 pitzipoance cu budigai pe post de fusta se vinde, ce e peste nu prea mai renteaza p'acilea.


Saturday, October 18

Apus (2), Peris, Romania 2008

2 comments:
Ca in acele dupa-amieze cand ma sui in primul tren ce pleaca din Gara de Nord, merg cateva statii dupa care ma dau jos in mijlocul vreunui camp, padure, sat..etc si fotografiez ce imi iese in cale. Lumina ce intra prin geamurile biroului meu reflectata de geamurile blocurilor vecine ma face sa vreau sa o vad si altfel. Intre blocuri soarele imi pare trist, ma transforma intr-un omuletz de lego cu un zambet impaciuitor pe buze. Imi aduce aminte de amiezele in care bateam mingea sau jucam 'ascunsea' in vacantele de vara pe potecile citadine. Si cand indesa bunica macaroane cu branza in mine dupa aia..

Desi dimineata imi place cel mai mult ca moment al zilei, trebuie sa recunosc ca apusul soarelui m-a fascinat mereu. Este un joc permanent, diferit. Acelasi apus privit din mii de locuri in acelasi timp. Acelasi apus in diferite ipostaze si diferite nuante.
Cum ar fi sa facem un colaj cu acelasi apus din diferite locuri?

Lectia de lumina.

ctrl + click pentru a mari


Articol dedicat Minei si lui Andrei cu al lor deosebit Fotojoc.

Mihai S. , Bucuresti 2008

No comments:

Thursday, October 16

...

8 comments:
Mergeti sa cititi un articol interesant pe tema din titlu (aici) dupa care trebuie sa vedeti pana unde poate merge tupeul romanului (aici).

Mergem pe strada alaturi de masini pentru ca pe trotuare sunt parcate ilegal altele.
Suntem atacati zilnic de haite de caini maidanezi ce uneori ajung sa depaseasca 30.
Si multe altele zilnice si nasoale ce imi strica ziua cateodata cand ma consuma mult prea tare.
De restul nu mai discut desi am cateodata niste porniri sa fac niste articole despre cum sta treaba pe campiiile tarii romanesti, dar realizez ca odata cu asta voi devia incet incet de la motivul pentru care am creeat acest blog.

Asadar din momentul asta mai mult de niste recomandari pentru articole externe nu voi mai scrie cu atat mai putin despre nemultumiri. Literatura veti putea citi numai in sectiunea GANDURI.

Nu tine de zona, nu tine de tara, totul este in primul act legat de noi, cei care populam tarisoara asta si de lupii care nu fac decat sa conduca o stana de oi naive.
Scoateti fratilor gardurile de la parcuri si parcatzi suv-urile pe nisipul locurilor de joaca. Doar ne grabim vorba aia. Si cand va atrage careva atentia scuipatzi-l ca nu are de unde sa stie el ce treaba importanta si rapida ati avut de rezolvat, motiv pentru care justifica ca va doare in cot de cei din jurul vostru.
Gata, nu mai zic nimic ca iar iau foc din cauza unor imbecili cu multi bani si nesimtire pana la cer. Pac-pac.

Tuesday, October 14

Apus, Peris, Romania 2008

3 comments:


ctrl + click pentru a mari


Vlăguiţii zori
Lasă pe câmpie
O melancolie
De apus de sori.
O melancolie
Leagănă-n fiori
Inima pustie
În apus de sori.
Pline de eresuri,
Parcă sori din zări
Coborâţi la şesuri,
Roşii arătări,
Stranii înţelesuri,
Curg din depărtări,
Parcă sori din zări
Coborâţi la şesuri.

Paul Verlaine

Cumetrie

1 comment:
Muzic, oke?

Tuesday, October 7

Muzeul Satului # 2, Bucuresti 2008

3 comments:
Singura modalitate de a calatori in cateva ore din Transilvania pana la Lipova si intors prin Oltenia.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Prima parte a articolului aici

Credinta in tine

Dupa cateva mii de fotografii facute intr-o sumedenie de locuri alaturi de tot atatia oameni, realizez ca pentru a cunoaste o persoana trebuie sa-i cunosti principalele puncte ce il caracterizeaza. De la atitudinea lui vis-a-vis de societate, comportament, educatie si stilul de reactie in diverse situatii ce poate trage marile linii ale caracterului trebuie sa iei parte la toate pentru a iti face o parere. Una fara alta nu se poate cum nici chibritul fara cutie nu se aprinde, restul sunt mai mult sau mai putin impresii.

Observ in ultimul timp tot mai multi oameni ce se refugiaza si pun totul in seama religiei. Este exact acelasi unghi nul de perspectiva ce il confera si ateismul iar orice raport adus in conformitate cu o asemenea doctrina are toate sansele sa nu devina mai mult decat un punct slab, o conotatie sau un altfel de raport negativ. Important nu este ca cineva sa aiba o religie important este cum gandeste vis-a-vis de ea indiferent de natura si mai ales in cazul ateilor, de ce nu au nevoie de ea. Importanta e credinta.

De la inundatii pana la bani, totul este mana lui Dumnezeu, sau indiferent ce se intampla, El nu exista. Ipoteze.

Posibil, dar cine poate sa zica mai bine, sau cine poate sa justifice cu vreun argument obiectiv teoriile? Totul e relativ, ca si caracterul nostru si nimic nu se masoara prin religie, ea este optionala si e pentru cei ce au nevoie de ea. Credinta in schimb nu este nici pe deoparte pentru oameni slabi, ea este pentru cei ce au capacitatea de a o purta in suflet si in minte si nu se mosteneste.
In vremurile noastre religia este vazuta de multi ca pe o bataie de cap pentru oameni care vor sa fie complicati cand de fapt sunt monosilabici si nu se raporteaza la normalitatea invocata de atei sau extrema cealalta cei ce isi tarasc genunchii prin foc aducand tribute vreunui Sfant.

Poti fi bun, intelept, de caracter si poti alege sa nu fi religios. Sunt un milion de personalitati si un milion de moduri de a dobandi cunoastere. Religia este numai unul din aceste moduri scrisa in milionul de carti de istorie. Modul tau nu este si al meu, eu aleg sa fac un lucru, nu inseamna ca este gresit sau bun, nici macar nu trebuie sa intereseze pe cineva ce alegi tu sa faci pentru tine, cu atat mai mult sa isi permita sa critice.

Dar credinta poate solicita sensibilitatea individului, pasiuni, educatie. Desi acel tot se rezuma la alegere, intai el se naste si se materializeaza prin educatie, pentru ca educatia in sine finiseaza eventuale trasaturi de caracter.

Acolo unde ea nu exista nici macar nu poti incepe dezbaterea unui punct de vedere pentru ca totul se va termina cu o parere subiectiva si preconceputa. Tendinta de generalizare ramane doar trasatura celor fara educatie si simpli in gandire. Si aici toata responsabilitatea revine familiei.
Familia ce nu a acordat sansa unei alegeri copilului si l-au indoctrinat cu fel si fel de preconceptii raportate la vecini, rude si prieteni a caror lipsa de educatie a nascut frica de nota discordanta. si judecata. Este mai simplu si mai la indemana, dar din fericire lumea asta a evoluat cu reformatori si oameni ce au acceptat, materializat corect schimbarea si au avut credinta intr-un viitor succes.

Explica-i copilului tau de ce are nevoie de credinta, dar nu il constrange sa fie religios. Este posibil sa nu devina nimeni altul decat omul care va incerca sa iti explice ca Dumnezeu este totul, sau dimpotriva, omul care iti va spune foarte impacat ca El este doar un mit.

ctrl + click pentru a mari



Comentariile sunt blocate pentru acest articol. Doresc sa nu mutam discutii si polemici vechi de zeci de ani intr-un loc pe care eu incerc sa il feresc de astfel de lucruri.
Imi cer scuze fata de cei ce au avut ceva de spus deja, comentariile voastre exista si le voi reciti din timp in timp.
Va multumesc pentru vizita si interes.

Monday, October 6

Test

Pentax K10 D + Sigma 17-70 f2.8

Noul meu echipament de baza cu alte cuvinte, am facut un test obiectiv pentru a va face si voua o parere. Detaliile tehnice ale fotografiei le puteti citi la detalii dupa downloadarea fisierului original conform instructiunii de mai jos.

ctrl + click pentru a mari la dimensiunea originala


Imaginea nu a suferit nici un fel de prelucrare, ea a fost doar uploadata in format original, neredimensionata.

Mergeti sa vedeti si alte fotografii facute in conditii tehnice similare aici

"Pentax, pentru cunoscatori" - George Gradinariu

Saturday, October 4

Cafeneaua ta

3 comments:


Ceea ce beti in cafeneaua care va vrea in felul vostru nu trebuie sa fie o bautura motivationala si nici una care sa va faca sa o beti excesiv ca rezultat al vreunui produs de marketing, expus cu toate zorzoanele, ambalat de specialisti ai brandingului aruncat intr-un loc vechi care atrage clienti vehi si batrani.

In general ajung in cafenea dupa multe ore de munca, facultate sau cand ego-ul mi-o ia inainte datorita repulsiei mele fata de un anumit statut al oamenilor ce ma inconjoara, al urii fata de obtuzitatea celor ce invoca normalitate excesiv sau poate al indiferentei mele daca ceea ce fac, lucrez nu imi cheama pasiunea de a crea la joaca. Atunci cand sunt odihnit si foarte deschis cu siguranta voi fi pe vreun meleag la fotografiat, in natura, dansand cu anotimpul si acordeoanele megapixelilor.
In cafenea se intra cu o anumita atitudine, deschisa fata de a iti rezolva problemele si frustrarile legate de limita de intelegere a ceea ce amesteca noroi cu lopata in jurul tau zilnic. De a te impaca si relaxa necautand teorii, principii si despicand fire intr-o suta de molecule.

Dupa o astfel de experienta vei fi dispus sa sa nu mai privesti marketshares ci oamenii, sufletele pustii, cei cu care stai spatar in spatar. Reconstruieste-ti casa din vise sau propria Cafenea , acolo unde in cazul meu nu exista jeep-uri in prcari subterane si bodyguarzi pe marginea piscinei. Dar casa mea va fi iubita de tine, de natura de ceea ce te indeamna sa bati la poarta ei.

Realizez aflandu-ma printre oamenii astia ca nu sunt nici pe deoparte ultimul romantic, multi ar pleca chiar maine in Tirol sa isi petreaca serile plimbandu-se prin castelele Alpilor urmand sa desluseasca secretele vreunui cocktail in spatele perdelelor acelor cafenele construite cu piatra de munte si lemn. Dar poate ca ei sunt doar un cuplu format din doua personalitati lamentabile rupte din cel mai prost film al ultimilor ani. Ea nu renunta la telefon decat atunci cand ospatarul aduce bauturile la masa, in seara in care ei ies ca doi romantici incurabili la barul/cafeneaua din colt conform unei fise de post. El, o personalitate slaba motiv pentru care se lasa condus de cineva dezinteresat sa iubeasca, sa faca dragoste si fie romantica, care in permanenta disimulteaza deplorabil o iubire inexistenta.
E posibil sa faci parte din spectatorii care le dau de inteles ca piesa lor trista minte cu succes.

Trebuie sa pui pe peretele de deasupra barului tabloul descris de mine mai devreme cu mesajul "asa nu". Trebuie sa invatam ca nu merita sa intram in Cafenea daca nu ne putem lepada de falsitate si frustrare.

Faptul ca inca visez din timp in timp inseamna si rezulta prin inmultire ca nu mi-am pierdut libertatea. Sper sa ai aceasta fraza in minte cand ma vei chema la tine in Cafenea.

ctrl + click pentru a mari

Muzeul Satului, Bucuresti 2008

1 comment:
Pentru ca o inscursiune la Muzeul Satului atunci cand este pustiu e o plimbare foarte relaxanta, mai ales dupa 9 ore de stat la birou cu ochii in doua monitoare. Ai timp de tot ce vrei sa faci si sa fotografiezi si nu te stresezi ca iti intra unii si altii in cadru, te calci in picioare sau sa asculti si vreo manea. Pacat ca a incput sa se intunece mai devreme si nu ai la dispozitie decat putina lumina foarte buna.

Elementele satului romanesc din diverse regiuni ale tarii au devenit unice, pentru ca in locurile respective s-a reconstruit/renovat in stil romanesc (ma refer la haosul in arhitectura, la motivele traditionale ale caselor care s-au pierdut in decursul anilor), putin din ceea ce se vede aici relatat acolo a ramas intact. Mie cel mai mult imi place casa din Salciua, Judetul Alba, care se afla de la intrare in stanga. Pe departe cea mai impunatoare si bine intretinuta, ea se remarca prin elemente precum veranda, acoperis, dispunerea camerelor, tipice zonei pe care o reprezinta. Acolo din pacate nu a mai ramas nimic sa duca cu stilul vechi, batranesc, dar aici survine si evolutia tehnica.
Mai imi place si biserica maramureseana care este reprezinta perfect modul impunator al celor din regiune, turlele foarte inalte si curtine largi cu multe flori si pomi fructiferi.

O plimbare de amiaza care o recomand tuturor, indiferent daca mergeti la fotografiat sau pur si simpu la ascultat linistea.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Friday, October 3

Teoretiza-mi-ai subiectivismul

De ce nu suport politistii comunitari?

Pentru ca detest sa ma legitimez in fata unuia care nu a facut nimic mai bun in viata lui decat sa aleaga intre a sta cu chelia in soare sa pazeasca santierul sau sa se faca politist comunitar sa patruleze prin parc, sa apere cainii de veverite si sa plimbe masinile de servici pe banii nostri (de la Logan la Hyundai).

Pentru ca in cazul in care vine si face abuz de autoritate cand vrea sa iti demonstreze ca iti poate da enjde milioane pentru ca te-a prins la un pahar de vorba in parc si iti arata catusele pentru ca refuzi sa te legitimezi, tu nu poti face nimic, trebuie sa il asculti cum unul care este lipsit de orice moralitate si nu poate articula doua cuvinte iti face mizerie pentru ca un prost mai mare ca el l-a insarcinat cu o doza de autoritate, pulan si statie cu antena cu care se scobeste in urechi.

Sunt absolut convins ca exista oameni printre oameni si realizez ca unii nu ar merita confundati cu colegii la care ma refer eu. Eu momentan nu am cunoscut un astfel de specimen care sa fie in banca lui, sa isi vada de treba cu care a fost insarcinat fara sa isi acorde prea multa importanta si sa nu uite ca este practic angajatul celor ce platesc impozite si taxe, ca are datorii morale fata de o societate oarecum dezechilibrata.
Sa nu te confunde cu vreun drogat, sa te trateze ca pe o curva si sa se gandeasca de doua ori inainte sa deschide gura pentru ca insigna aia nu suprascrie vreo educatie si etica pe care el le invoca atunci cand iti spune ca degeaba ai facultati ca el poate sa iti faca cat rau doreste. Cu parere de rau, nu pot trata cu respect un cioflingar care a luat bacalaureatul pe datorie si ma ameninta intr-un stil tipic securistilor de scara de bloc cu iz de capitala a vreunei mari tari in care comunismul a cladit caractere si valori despre care se va vorbi 1000 de ani de acum.

E rau sa simti ca nu ai vocabular, sa te incurci in cuvinte in cea mai simpla discutie si sa te ascunzi dupa fraze oficiale, sa arati catusele in timp ce faci pe pistolarul parcului pentru un lucru care se poate rezolva cu o simpla avertizare verbala, cu atat mai mult cu cat timp de o ora inclusiv colegul de echipa iti explica acelasi lucru, ca nu este cazul sa mai insiste.

E rau sa fi prost. Prost cu autoritate. E rau pentru noi. Cei fara autoritate, dar cu facultate. Mintala evident.

an' now muzic, oke? dupa care vedetzi google varianta noua aici


Thursday, October 2

Recomand: Dan Oprea, buchisind sunete

2 comments:
Amicul meu din Schäßburg va incanta incepand de zilele acestea cu o muzica de calitate, de aceea va recomand o terapie cu vizite zilnice si infuzii de cel putin 20 de minute.
Hai sa vedeti despre ce este muzica este vorba aici dar sa nu uitam nici de fotografiile dansului de aici .

Wallpaper: Studiul inceputului de toamna

4 comments:


ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog