Saturday, June 28

Romaniţa #2

2 comments:
ctrl + click pentru a mari


alte fotografii cu ea aici


--
Pentax K100D + SMC DA 18-55mm

Friday, June 27

Recomand: Alin Neamtu

No comments:
Un fotograf de pe la noi, caruia ii urmaresc constant imaginile deosebite, zilele trecute sotia dansului a nascut o fetita, ocazie cu care a realizat un reportaj magnific.
Sa le traiasca fetita si sa le dea Cel ce ne are in paza toate lucrurile bune din lume si numai sanantate!

Haideti sa vedeti aici

Mananci ca sa traiesti sau traiesti ca sa mananci

No comments:
ctrl + click pentru a mari

M'am lasat mancat de zburatoare si intzepat de tzantzarii curioshi in a verii dogoare pentru a afla ca este destul loc pentru toti shoarecii..sub soare.

...freza a la spic

1.2.
3.
4.
5.
6
7.


--
Pentax K100D + SMC DA 18-55mm

Wednesday, June 25

Romaniţa

7 comments:
ctrl + click pentru a mari

1.2.
3.
4.
5.
6.
7.


Multumiri Domnului Dinu Lazar pentru ocazia oferita, colegilor pentru atmosfera placuta si modelelor pentru rabdare.


--
Pentax K100D + SMC DA 18-55mm

Tuesday, June 24

oac - pac

No comments:

Nu am sa pot niciodata sa inteleg de ce in alte tari din Europa aproape la toate muzeele taxa de fotografiat este ca si inexistenta si in romanica ti se cer bani pana si pe strada pentru asta.
Eventual cate un literat ce se simte atacat de obiectiv mai apare odata la 5 minute sa iti atraga atentia ca nu ai voie sa fotografiezi in fata stadionului Ghencea fara aprobare. Domeniu public pe care eram. Care este. Pac-pac.

Cum ar fi sa mergem intr-o duminica frumoasa in Cismigiu si sa ne alerge vrun cioflingar cu chitantzieru' pentru taxa de fotografiat.
Acu depinde, ce'i drept. Pac-pac.

Monday, June 23

A way of speaking

2 comments:
Azi in Romana, o studenta la comunicare ii spunea alteia:

"Fata, am luat la tot pana acum, dar am picat la speaking"

Evident, oral era prea porno.

Sunday, June 22

Detalii #2

2 comments:
ctrl + click pentru a mari


--

Pentax K100D + Tamron 70-300mm + Helios 58mm - M42

Turism cu oile

4 comments:
Frumusetea lucrurilor nebagte in seama, aparent inexistente pentru devoratorii de taifasuri, mute dar deosebit de marcante atunci cand ele sunt descoperite.
Fericirea ce ti-o insufla atunci cand le atingi si incepi sa realizezi ca tu descoperi libertatea enorma de a face alegerea pe care altii nici nu si-au imaginat-o vreodata.

Imi aduc aminte cand recent, in Paris fiind, (faceam parte dintr-un grup ce era impartit in elevi ai mamei din Bucuresti si cadre didactice din Medias) faceam un tur al obiectivelor turistice principale ale orasului. Daca eu eram oarecum mut de fericire ca ma aflam in acele locuri incarcate cu istorie, romantism si atractie, cei din Medias erau preocupati cu barfele ieftine intre ei, mergeau cu capetele in jos peste tot, grabiti sa ajunga devreme la cazare, obsedati de ceas si in permanenta mancadu-se ca lichelele intre ei.
Neamuri proaste am vazut gramada, dar ca aia va jur ca nici parintii nostri nu au cunoscut, mai presus de parvenitii de informatori ai securitatii ce zaceau prin serviciile publice.

Sa ai la dispozitie 3 ore pentru a vizita Louvre-ul (desi iti necesita o zi intreaga pentru a-l vedea pe tot) si dupa 2 ore sa fi la punctul de intalnire batand din picior ca trebuie sa stai dupa altii, inseamna ca ai plecat in turul Europei doar pentru a iesi din casa. Ori asa ori la piata.

I.P.C.M. Bucuresti -1982 s-au primit ca plata in natura pentru un proiect de grajduri:
- un camion de potcoave;
- si usite de soba nou noute.

Nu stiu de ce de fiecare data cand ma gandesc la asta imi aduc aminte de boii aia numiti profesori care traiau cu gandul ca sunt ardeleni inainte de a fi romani si ca mamaliga se mananca in castron de ciorba.
Treaba asa merge, profu de sport face istorie si politica de maidan, ingineru' turism si invatzatoarea secretara la agentie de turism.

Ca sa il citez pe semi-analfabetul de ghid de la agentia de tursim (care si asta era inainte de toate ingIner, iar de la revolutie incoa s-a apucat sa faca turism) si tot ceea ce ne prezenta legat de locurile pe unde mergeam erau printate din encarta (nici la capitolul citit nu se dezmintea) "carevasazica"

omul potrivit la potcoava, respectiv cainele potrivit.

ping 192.168.pong.1

2 comments:

Saturday, June 21

Poveste

No comments:
ctrl + click pentru a mari


--

Pentax K100D + Pentax 12-24mm

Friday, June 20

Parcul IOR

1 comment:
ctrl + click pentru a mari

1.2.
3.
4.
5.
6.
7.


--

Pentax K100D + Pentax Smc DA 18-55mm

Ultima playa #2

2 comments:
ctrl + click pentru a mari


--

Pentax K100D + Pentax Smc DA 18-55mm

Thursday, June 19

Clipe #3

3 comments:
Vorbeam cu un prieten zilele trecute despre clipele frumoase traite impreuna pana in prezent. Daca tendinta discutiei a fost initial sa limitam spectrul lor la viata cotidiana cu parfum citadin, ceva mi-a declansat in minte una din cele mai mari bucurii ale mele.

1.


Clipa plecarii la munte. Are o mare insemnatate, pentru ca atmosfera ei inraureste asupra excursiei intregi. Inchipuiti-va un concert care ar incepe cu un vasnic acord fals. Acesta ar pricinui, cred, fuga auditorilor, mai ales a celor priceputi in ale muzicii. Si excursia poate si trebuie chiar sa fie si ea o opera de arta, deci se cuvine ca inceputul ei sa fie armonios.

E o deosebire fundamentala intre o cobe rea si un turist prevazator. Aceea e in stare sa strice expeditia cea mai frumoasa prin atmosfera de critica si de fricoasa nemultumire ce raspandeste in jurul ei; pe cand cel de-al doilea, intampina si invinge toate greutatile prin cumintenia sa, prin desavarsirea echipamentului sau material si moral.

2.

Ce insufletite sunt plecarile, dis-de-dimineata, cand muritorii de rand - "regretabilii muritori", cum zice un prohod modern - motaie inca si habar n-au de tainica frumusete a zorilor. Iar tovarasii drumeti se infiinteaza, unul dupa altul, la locuinta unuia dintre ei, unde vorbesc incet, ca sa nu fie suparati "regretabilii" din casa. Mi s-a intamplat chiar, intr-o vila, unde ne aflam numai noi drumetii, si unde nu era nici o primejdie sa trezim pe cineva din somn cu tropaitul ghetelor noastre tintuite si cu glasurile noastre vesele, sa umblam in varful picioarelor si sa vorbim pe soptite. Era cea dintai excursie a noastra de iarna in Bucegi, era un avant indraznet spre necunoscut!

Fericirea acestor placeri e plina de sfiala; bucuria e atat de mare, incat inima abia indrazneste s-o creada.

Adica vom porni! Vom porni spre raiul muntilor. Vom trai, timp de cateva ceasuri sau zile, o viata cu totul noua, fara griji, fara raspundere sau datorie, o viata neinceputa, inchinata numai frumusetii si veseliei celor mai curate si sanatoase. Vom fi ca si copiii, ale caror ganduri nu trec dincolo de clipele de fata, ne vom opri insa constienti la frumusetea acestor clipe; fericirea noastra va fi indoita, spontanee ca si a copiilor si intensificata prin pricepere.

Nu mai este mult pana la plecare.

Bucura Dumbrava

--
Pentax K100D + Pentax SMC DA 18-55 mm (1,2) | Sony DSC H1 (3)

Wednesday, June 18

Apus

2 comments:
Pentru cei ce nu o faceau, porniti melodiile inainte de a citi articolul.



Am putea merge catre nicaieri sau oriunde ii spuse, dar el privea lung catre intersectia amintirilor cantandu-i la chitara de acum obosita.
Haide! Cantecul tau imi este de ajuns. Deja ochii ei caprui acum se facura mari asteptand o reactie.
E posibil sa ajungem nicaieri. Niciodata. Iar cantecul tau se termina.

ctrl + click pentru a mari


--

Pentax K100D + Pentacon M42 - 50mm

Bucuresti, portret citadin

No comments:
ctrl + click pentru a mari


--

Pentax K100D + Pentax Smc DA 18-55mm

Tuesday, June 17

Fara numar

Cel autotintitulat prin ingaduinta parvenita bucurestean a readus la putere psd-ul, iar poate intr-un timp foarte scurt cand rezultatul coalizarii impotriva lui Basescu va proiecta in buzunarele tuturor tendinta conservatoare a tatucului ce inca sta veioza la capul nostru, el si limba lui de lemn vor sta ca un monument al prostiei si indolentei ce a caracterizat pe cei ce nu stiu ca mineriada a ucis minti lucide doar pentru ca aveau o parere personala.
Iar acum sa il restauram pe ilici, pesede, fesene, si toti cei care se infructa din aceasta gradina numita romanica, ei purtati pe brate in orasele tarii si calcand pe acele petale roz de trandafir aruncate sub talpi de categoria ce a fost adusa in ultimele doua decenii in capitala.

Pentru tine, care dupa 18 ani tot a ceapa si usturoi iti miroase gura, iti curge in vene sange de aprozarist si politica care o faci este de pe acelasi maidan cu educatia; mai nou vecin de capitala cu noi.

Ultima playa

3 comments:


1.
ctrl + click pentru a mari

2.

3.

4.

5.

Azi, la fel ca maine

1 comment:


Nu stiu daca a mai ramas ceva de spus dupa tzigania de la televizor de zilele trecute. Tot ei se cearta, cei politici ce au renuntat de mult sa ne minta ca au teluri inalte sau sa ne motiveze sa ii votam.
Ma rog, eu inca de pe acum sunt satul si poate ca timpul isi va spune cuvantul in perspectivele personale.
Nu iti este des dat sa vezi asa circ public ce consuma resurse asemanatoare cu un teatru de papusi, toata piesa sub aplauzele si zambetele odihnite si senine ce ascund o tona de viclenie.
Daca tot spectrul tau de normalitate inchipuita nu are un termen de comparatie atunci cand esti expus fara voie la rautati de nivel inalt, cu siguranta restul saptamanii iti va fi mai rau, vei fi mai slab.

Sau poate lumea in care traim noi, cei de rand este rezultatul unui discurs decadent, sau cel putin ne face pe noi ca indivizi sa decadem.

Cu siguranta ce este mai rau apare atunci cand cedezi si/sau crezi ca aia a fost singura replica si chiar nici tu nu scapi neinsemnat de stagnare morala.

1.
ctrl + click pentru a mari

2.
ctrl + click pentru a mari


--

Pentax K100D + Pentax Smc DA 18-55mm

Monday, June 16

Privire

2 comments:
Cainele ce ne-a facut sederea placuta la Constanta. Ceasul desteptator ce la 8 maxim 9 dimineata venea sa sape in patura un posibil culcus si ne tragea de degete pentru a se face remarcata.
Miki, o catelusa de 6 luni ce era supercharged la orice ora.

Postcards from Constanta

3 comments:
Acu ca tot ii promisei lui ogaritza ca voi pune in practica cateva din planurile de vacanta, m-am suit cu fata in tren si plecaram catre Constanta, acolo unde ne-am vazut cu mai multi prieteni si colegi. Am tras o distractie cum numai intre examenele din stresiune poate iesi, care este.
Ziua am iesit ca niste cartite de nisip sa facem o baie si cateva fotografii printre care ce urmeaza.

Cazinoul din Constanţa este o clădire istorică din municipiul Constanţa. Este una dintre cele mai reprezentative simbol ale oraşului, fiind construit în anul 1909 şi inaugurat în luna august a anului 1910. Se află pe faleza din Constanţa, pe Bulevardul Regina Elisabeta.


Cazinoul (pe Faleză). A reprezentat una dintre clădirile emblemă ale Constanţei. În zona în care se află astăzi mai fusese, între 1880-1902, o construcţie de lemn, o cazină, cum se numea – loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turişti. Construcţia unui edificiu cu funcţii asemănătoare marilor cazinouri europene a început prin anul 1904.


Iniţial, planurile sunt întocmite de către cunoscutul arhitect Petre Antonescu, care proiectează o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradiţiile artei româneşti. După terminarea fundaţiilor, însă, planurile sunt schimbate, Primăria încredinţând modificarea lor unui arhitect francez, D. renard - care renunţă la principiile stilului românesc, în favoarea unui melanj de motive decorative ce încarcă şi mai mult greoiul ansamblu.


Construit (din 1908) sub influenţa cosmopolitană a cazinourilor epocii, edificiul constănţean este terminat în 1910, când este şi inaugurat (în 1912 se fac ultimele retuşuri).

Imi cer scuze pentru watermark, am sa incerc sa nu mai prelucrez fotografii la ore inumane :) .

--

Pentax K100D + Pentax Smc DA 18-55mm

De ce iubim bucurestiul

In momentul in care am deschis acest blog am facut-o cu toata increderea ca voi incerca pe cat posibil sa creez un spatiu ferit de toate cacariseala cotidiana, politica si nemultumiri tipice blogosferei ce atrag vizitatori obositi de munca la stat si frecatul mentei prin firmele parintilor.
Cu scuzele de rigoare cititorilor care s-au obisnuit sa vada anumite lucruri, diverse sau nu, astazi am sa fortez nota clasica pentru a imi exprima o indignare.
Incepand de astazi noul primar al bucalestiului se numeste Sorin Oprescu.
Mai pe scurt Ion Iliescu. Invatatul comunist care viseaza putere, un tip trucat parca proaspat iesit din platourile de filmare ale unui film rusesc a fost iar smecher, tenace pacalind peste jumatate din electorat, asta dupa ce a fost refuzat de acesta de 2 ori.

Oprescu nu va fi niciodata mai mult decat un produs al sistemului condus de tatuc gasind in permanenta puterea de a se regenera profitand de caracterul romanilor ce refuza o presupusa naturala si gravitationala evolutie.

Sa-i acordam onorul noului ales.

Thursday, June 12

Eu, vara si vacanta

2 comments:
Mda, deci iata vara. Asa arata ea in versiunea mai blanda sau in faza incipienta. Asa cum e acum cand citesti asta. Poate ca o faci pentru ca te plictisesti, poate o faci pentru ca iti place sau din alte motive. Eu as face-o ca ma plictisesc. E simplu. Pentru ca vara nu am chef de nimic. Nu am chef sa muncesc, nu am chef sa beau cafea, nu am chef sa dorm, nu am chef sa vorbesc la telefon pentru ca imi transpira mainile, nu am chef sa ma tund, nu am chef sa repar nimic, nu am chef sa fiu serios, sa stau pe messenger, sa ma grabesc.
Vreau vacanta, vreau miros de tren accelerat , de locuri noi, de oameni noi, de durerile de burta datorate rasului, de sunet de chitara, de alergat iacii pe campurile tarii cu aparatele foto. care este.
Acum nu am stare, vreau sa fac ceva nou in vacanta. Totul fara sa planific.
Cred ca spontaneitatea a fost lucrurul ce mi-a facut iesirile deosebite si momentele unice.

ctrl + click pentru a mari

Scala din Milano, Italia.

--
Pentax K100D + Pentax Smc DA 18-55mm

Wednesday, June 11

Detalii

6 comments:
ctrl + click pentru a mari


--
Pentax K100D + Pentax Smc DA 18-55mm

Tuesday, June 10

Despre putere

6 comments:
Astazi mi-am adus aminte de discutiile, conflictele care le-am avut in decursul timpului. Daca va este greu sa va aduceti aminte incercati sa o faceti in raport cu prietenii si oamenii care i-ati pierdut pe drum, sau cum ati ajuns in ipostaza nefericita de a nu va mai saluta cu altii pe strada.
Mereu a fost vorba de cat de repede cedezi, ce trebuie sa miste acea coarda sa se declanseze valul de replici care in cateva minute depasesc echilibrul constructivitatii chiar si al reprosurilor si trec in sfera punctelor la fileu, momentul in care furia incepe sa-ti traseze echilibrul.
Brusc cele mai stupide intampalri si pretexte devin cauzele unui razboi inchipuit al personalitatiilor in care deja sufletul nu mai ia parte. El ramane sarmanul privind descurajat si nu poate deact sa accepte si sa mearga mai departe prin furie, manie si lipsa de maturitate.
Asadar se ajunge intr-un final la o separare pe viata intre doi oameni. Ei se transforma in cautatori de deznodaminte, sa se lamenteze intr-un gand sfasietor dar lipsit de vinovatie si in permanenta amanat de aceasta.

Ma deranjeaza mai mult incruntarea prietenilor replica la incruntarea mea, replica la incruntarea unora in jurul meu. Nu stiu. Poate.
Aceast pacatos gand de a avea dreptate asa cum ai fi crezut tu ca trebuie sa sune corectitudinea, poate umilitoare, il va ajuta pe altul sa obtina mai multe atacuri la gioale decat daca ai fi pastrat o atitudine neutra cu un zambet fals pe buze.
Dar este firesc, in lipsa relaxarii un om va atrage frustrare, apasare, incrancenare. O simpla privire, o simpla gluma ii pot dinamita un lant de reactii poate nedorite nici de el cu care va defila mandru predinzand ca reprezinta normalitatea...fara cauze indubitabile. Care este.

Sau nu. Puterea omuui se afla in zambet. Chiar si cand este ironic, iresponsabil sau total fals.
Ganditi-va de ce.

Pentru ca e mai simplu sa te enervezi decat sa razi. Este vorba de cei ce locuiesc in tine, in acea personalitate. Forte pozitive si negative. Recomand o terapie cu ras, zambete in fata oglinzii, poate ar trebui sa incerci sa faci o surpriza celor pe care nu ii placi. Fa-le un cadou, un gest.

Atunci cand te intalnesti cu o persona cu care ai terminat o relatie in trecut si ai siguranta ca orice tentativa de impacare se va lasa cu nervi consumati si ura in pahar cu venin scuipat intre ochi surprinde-o si deschide-i larg bratele, da noroc ferm si zambind, traieste o bucurie intruchipata de scurta durata la revedere, afiseaza-i un pacificator zambet. Va face cat o mie de cuvinte ce sa exprime detasare, diplomatie si dorinta de a incheia acea strangere de mana cu nimic mai mult decat a fost inainte, dar intr-un mod la care nu se astepta. Va fi o lectie pentru el/ea legata de putere, mod de manipulare al fortelor interioare in avantajul unei relaxari de care probabil el/ea nu dispune.
Sau poate fi interpretata ca nimic mai mult decat o forma superioara de aparare dar cu atat mai bine. Puterea de a intelege simplitatea lucrurilor si greutatea cuvintelor il arunca intr-un joc infinit de subtil in care nimeni nu pierde nimic dar totusi va fi inferior.

Cand nu faci nimic pentru a iti tine prietenii langa tine, nu te mai motiveaza nimic sa eviti sa atragi discutii, cand deja majoritatea lucrurilor mai mult graviteaza in jurul tau decat plutesti tu pe axa timpului ce trece pe langa tine si ai uitat cand trebuie sa zambesti, atunci ai uitat ca doar oamenii puternici o fac. Vra' sa zica sa zambeasca.

ctrl + click pentru a mari


--
Pentax K100D + Pentax Smc DA 18-55mm

Roadrunner, fastest computer

No comments:
Americanii au prezentat cel mai rapid computer din lume, o masinarie de 100 milioane dolari:

Sunday, June 8

Nunta, noi si florile

1 comment:


ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.

--
Pentax K100D + Pentax Smc DA 18-55mm | Pentax 50mm-f1.4 + Sigma Flash EF 500 DG Super

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog