Sunday, December 21

Pestera Ursilor, Bihor 2008

Pestera Ursilor a fost descoperita in 1975 in timpul dinamitarilor executate la cariera de marmura din zona. Este unul din principalele obiective turistice ale Muntilor Apuseni si este situata la 482 m altitudine.

Interiorul se distinge prin diversitatea formaţiunilor de stalactite şi stalagmite existente, ca şi prin cantitatea impresionantă de urme şi fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut acum 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite şi fosile de capră neagră, ibex, leu şi hienă de peşteră. La intrarea în peşteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de aşteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic şi un stand cu suveniruri şi obiecte artizanale specifice zonei.

Cu o lungime de peste 1.500 m, peştera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turişti, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor ştiinţifice.


Schema simplificată a peşterii Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii şi diferite săli: Galeria "Urşilor" (sau Galeria Oaselor), Galeria "Emil Racoviţă", Galeria "Lumânărilor" Sala Lumânărilor, Sala Spaghetelor, Sala Oaselor.

ctrl + click pentru a mari
1.

Printre formatiunile stalagmitice si stalagmitice se remarca se remarcă Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul şi Căsuţa Piticilor, Draperiile din Galeria Urşilor, Portalul, Pagodele şi ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peşteră este constantă de-a lungul anului (10ºC), iar umiditatea se menţine la 97%.

2.

Numele peşterii se datorează numeroaselor fosile de "urşi de cavernă" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La un moment dat intrarea în peşteră a fost blocată, probabil datorită căderii unei stânci şi peste 140 de urşi au rămas blocaţi înăuntru, fără posibilitatea de a mai părăsi caverna. Înfometaţi aceştia s-au atacat reciproc, până când toţi au murit. Povestea lor o mărturisesc tonele de oase găsite împrăştiate în întreaga peşteră.

3.

Peştera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porţiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură). În puţul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitatea Chişcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare. O primă explorare a peşterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori "Speodava" din oraşul Dr. Petru Groza (actualul oraş Ştei).

4.
Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" în colaborare cu Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, s-au stabilit soluţiile de amenajare şi măsurile specifice de protecţie. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, peştera a fost deschisă vizitatorilor. Anual peştera este vizitată de peste 200.000 de vizitatori.

5.


Se poate ajunge la peşteră cu trenul, pe linia ferată Oradea - Vaşcău, până la staţia Beiuş sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu maşina accesul este posibil pe DN 76 Oradea - Deva + DJ 763 Chişcău (14 km).
Linia ferată Oradea - Vaşcău nu este funcţională de mai multi ani. Accesul se face numai auto. Se poate ajunge la Sudrigiu pe DN 76 Oradea - Deva. De la Oradea sunt autobuze până la Pietroasa. Se coboară la intersecţia de după comuna Bunteşti si se urmează drumul din dreapta. Din Beiuş sunt autobuze până în Chişcău.

Bibliografie:
Ştefan Negrea, T. Orghidan, Peşteri din România.
Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984
www.wikipedia.org

7 comments:

Dan said...

Alo, domnu'! Taxa foto aţi plătit-o? Păi cum credeţi că veniţi aici şi fotografiaţi cu aparatul ăla mare al dumneavoastră? Unde vă credeţi? Că peste tot în lume e taxă de fotografiat! Luaţi exemplu de la ceilalţi vizitatori; cu aparatele lor compacte şi cu bliţurile în rafală, nu cu Pentaxuri din astea sau Nikoane fără bliţ, da' mari cât casa... Păi ce credeţi.. că faceţi aici poze pe gratis şi dup-aia le vindeţi pe mii de euro? Păi de aia nu merge turismul în ţara asta! Ce vrei bă? N-ai cu cine... nişte...

Lucian said...

Faine poze, ce sa mai zic, ca a punctat destul de bine Dan si complectez cu diferenta de taxa intre un aparat foto clasic cu film si unul digital. Aaaa, sa intreb: ghidul tot asa sarit este ca grupului cu care am intrat eu ne-a fost specificat: "Pestera se parcurge in 45 de minute in mod normal; dar eu nu sunt normal!?" ceea ce am si observat pe traseu.

Dungha said...

frumos lucrat si istorisit... succese!

Andor Marton said...

Reusite poze. Pot sa dai si niste date tehnice? Trepied obligatoriu banuiesc .. sau?
Nu pot sa cred ca si acolo se practica porcaria de taxa pentru aparate foto. Numai in Tunisia am mai fost nevoit sa platesc asa ceva ... si evident la noi in tara ... la gradina botanica.

Dan said...

cred că dacă mai vedea ghiduşu de acolo şi trepied... :))

Octavian-Andrei Brezean said...

Mda, pai cu taxa foto va fi o discutie lunga zeci de ani de acum pentru ca mereu vor fi musterii care vor sa exploateze si aerul respirat.

Date tehnice sunt iso 800-1600, stabilizator, obiectiv 17-70 f2.8 si cam atat. Nu am folosit trepied.

Va multumesc baieti pentru aprecieri si comentarii!

ogarafgan said...

Plac intotdeauna fotografiile din pesteri, parca sunt de pe alta lume, poate chiar sunt! :)
Si restul povestii e interesant, inclusiv comentariul lui Dan.
Faina incursiunea foto! :)

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog