Tuesday, November 4

Circumstante

Povestea lor, a circumstantelor. Tot ele au facut ca ei sa se apropie unul de celalalt. Nu exista vreun alt motiv/interes al vreunei parti, dar se pare ca indiferenta totala li se potrivea de minune.
De fapt daca ma gandesc mai bine, etapele s-au succes destul de straniu si au intrat intr-un joc al flirtului, necunoscut lui, lucru care ei ii aprindea trairi deja stiute si incepea sa ii placa prezenta lui pentru ca era comic, plin de viata, inteligent, cateodata doar pentru a face glume numai de el intelese.

Muzic, oke?

El s-a indragostit de ea pentru naturaletea de care dadea dovada si pentru ca era diferita de celelalte, aiurita, aeriana, ciudata si perfecta, vedea in ea tot ce nu gasea in propria persoana, completarea, piesa de puzzle al unui adolescent ce nu cunoscuse pana atunci decat sentimente trecatoare ce nu reusisera niciodata sa il incalzeasca indeajuns.
Se vedeau incompatibili in permanenta, fiecare traia in lumea lui, a ideilor date si acceptate ca atare si pentru prima data in viata lui se simtea stanjenit de ceva.
Pierduse toate ideile auzite, asimilate de la oamenii ce il invatasera taine dar acum nu le putea aplica, nu putea sa se joace fara sa simta scanteile. Cu toate astea isi pastra gandirea lucida si sensibila si mai ales orgoliul. De fiecare data flirtul inceta la timp, el traia cu frica sa nu distruga ceva, vreun moment pe care se concentra sa il traiasca, iar ea nu era clar o fiinta a momentelor si nu era niciodata pregatita pentru ce ar fi urmat. Se jucau infantil.

In continuare ea nu stia ce simte si in afara de dorinta unei apriopieri stranii careia nu-i putea asocia nici un scop, cateodata incerca sa-l urasca, altadata sa nu-i pese, fiindu-i descoperite rand pe rand de catre altii defecte ce o lasau rece.

Flirtul a depasit treptat limitele amicitiei si el a fost nevoit sa renunte la toate amintirile ca sa poata sa fie in preajma ei. Cei ce ii erau prieteni il avertizasera ca va veni clipa cand va incepe sa fuga cu ochii inchisi si se va lovi de pamant mai rau decat si-a imaginat vreodata. Cei ce il iubeau ii spuneau sa faca ce simte, pana va incepe sa simta.

S-au sarutat intr-o dupaamiaza, un sarut unic, fragil, steril, nimic din ceea ce presupunea ea, primele lui sentimente. Sentimentul izolarii au cauzat starea neutra din primele zile petrecute impreuna, stiau ce trebuie sa se intample, numai ca acel ceva nu se invartea cum ar trebui. Deja ardeau la foc mocnit. El o tinea pe a lui cu orgolii inutile de libertin ce nu realiza ca iubeste, ea cu orgoliul personal dar la care renuntase de cateva ori. Asta inseamna ca il iubeste mai mult decat poate el sa simta desi el rotise cuvintele dragostei pentru prima data.
Le rostise inaintea ei si pentru prima oara in viata lui cu insemnatate... nu stia ce simte dar se vedea inaripat.

Totul s-a stins in caldura unei zile de vara... Ea nu dorea sa sufere...

De cate ori incercau sa lase totul deoparte, sa nu mai existe nimic, totul se plafona. El renunta la orgolii, ea nu intelegea; ea suferea de fiecare data cand nu putea sa ii simta atingerea trupului, a buzelor, caldura trupului.. Ea...

Ea ar fi dat totul, ea ardea, ea se stingea incet.
El.. nu o iubea destul.

ctrl + click pentru a mari

No comments:

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog