Tuesday, October 28

Bucuresti - Chisinau 2008



ctrl + click pentru a mari



Recent am facut o calatorie cu Ogara la Chisinau urmata de vizita la Iasi la colegii fotografi de acolo. Curand am sa postez pe blog povestea, dar va mai dura un pic pentru ca sunt mai mult preocupat de proiectul de diploma decat de latura artistica.

Dar vroiam sa va spun ceva, dupa ce l-am citit pe Breazu si am facut un eseu despre arta calatoriilor raportata la experienta mea, realizez pe zi ce trece ca sunt din ce in ce mai dependent de ele. Stau in aceasta cafenea colt cu Romana gandindu-ma la urmatoarea plecare, asta dupa ce luni noapte m-am reintors in tara. Am gandurile intr-o mie de locuri si la o singura chitara. Nu ma pot dezlipi de ele.
Calatoria este totdeauna un stimul al fanteziei mele. Un vis devenit realitate. Poate fi vorba despre o localitate modesta fara prestigiu istoric sau despre locuri in care istoria spune tot, fantezia le poate popula cu eroi care peste ceea ce vedem noi in acele precise contururi ii confera un farmec aparte.

Sa poti privi la o casa oarecare, sa te tulbure ideea ca ea este nimic mai mult decat o sumedenie de motive traditionale dar in paragina, iar la poarta in stanga o placuta te informeaza ca acolo a trait unul din greucenii Romaniei, cel care este pomenit in cartile de istorie si literatura romana, acum doar un produs al vreunei afaceri rurale. Si cu toate astea sa apreciezi oamenii locului, sa fi atras de caractere de povestile lor.
Asa vei gasi zeci de localitati in tara romaneasca, fie ca e moldova, ardeal sau oltenia...etc. Hotelurile mai toate nu sunt construite in arhitectura estetica a secolelor respective nici macar casele. Peisajul deloc calm cu denivelari obositoare, praful greu si strazile in panta alcatuiesc asezarea de pe langa vreun rau, ele mint o procesiune tacuta a istoriei ca si cum ar vrea sa invoce gratia divina menita sa tamaduiasca atmosfera.

De data aceasta am avut un termen de comparatie si ocazia sa vad al sutelea (probabil) sat traditional si sa mi se confirme ceea ce v-am spus mai sus.
Nu puteam sa apreciez Moldova fara sa cunosc Basarabia. Si asta pentru ca pentu prima data m-am simtit cu adevarat roman. Ca apartin unei tari in care o regiune o reprezinta cu fermitate si stil original si sincer va spun ca totul se rezuma la oameni.

Peste granita, la Chisinau am vazut un oras cu oameni peste care istoria a trecut necrutatoare. Dupa ce zeci de ani in scoli nu s-a predat romana, acum adaptarea lingvistica este principiul la ordinea zilei. Atunci cand ma intreb daca as mai fi ales sa merg acolo daca stiam ce am sa vad si descopar: Da. M-as duce inca de zece ori acolo pentru ca acolo am cunoscut oameni printe oameni. Altfel decat pana acum, altfel decat in alte locuri.

Mi-a fost dat sa aud zilele trecute de dese ori oameni ce se laudau ca ei vorbesc limba moldoveneasca, nu romana si mai multi care contestau asta, inclusiv intr-o discutie de tip politica-de-maidan chiar in vama Sculeni (md) intre vames si colegi, calatori ai cursei regulate Chisinau-Iasi.
Intreaga gama a mijloacelor de comunicare de masa a fost aspru criticata in decursul timpului. S-a spus ca diferitele "mass-media" duc la o superficializare a cunoasterii si la uniformizare a caracterelor, a oamenilor, la o coborare a nivelului de cultura, la generalizarea gustului, a subiectivismelor. Nu vreau sa iau parte la aceste critici.
Am demonstrat cu alte ocazii ca acestea sunt neintemeiate, perfide, iar cei care raspund de organizarea acestor mijloace "mass-media" nu vor sa fie responsabili de organizarea rentabilitatii comerciale din teritoriu.

Asta e ce se intampla si in turism. Un factor insemnat de formare a personalitatii, in ansamblul independent al tuturor celorlalte neobiectivitati, turismul nunumai ca nu duce la o superficializare si aplatizare umana dar, dimpotriva, contribuie puternic la aprofundarea si intelegerea lumii, a maselor, asa cum este ea posibila in zilele noastre. Cu ale lor mijloace.

1 comment:

mina said...

De fiecare data inainte de-o plecare am regasit o senzatie cu totul speciala. Si n-am calatorit mult, desi gandu'-mi zboara mereu la plimbare. Dar intotdeauna e o emotie..o stare de bine..si de libertate..cand ma urc in tren..sau in masina..nu conteaza..cu rucsacu'-n spate..
Cu siguranta si calatoriile fac parte dintr-un proces de cunoastere..poate..cred ca uneori nu descoperi doar locuri si oameni noi..uneori se-ntampla sa afli lucruri noi despre tine insati..
Si ce-i frumos tare e ca fiecare calatorie e o poveste..

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog