Wednesday, September 10

De ce muzica dispare?



Ce mai ma enerveaza pe mine, subsemnatu'. Pai sa o luam intr-o anume ordine....aleatorie, derizorie, contradictorie fara glorie.

Cand legatura cu o proprie viata inchipuit de corecta se rupe atunci barbatul incepe sa aiba idei, principii, planuri de calatorie, de viata, promisiuni fata de sine ca lucrurile se vor schimba, ca va avea timp de el, ca se va ocupa de pasiunea pentru care a investit atatea resurse, ca se va relansa in linia echilibrului. Care o fi aia, ala. Care este.
Indiferent ce se intampla in jurul lui va tine mortis sa aplice principiile indiferent de circumstante, sa isi faca chipurile datoria fata de jumatatea lui, sa vorbeasca despre normalitate, si libertate sa le invoce.

Ar putea fi fericit, sa aiba liniste, sa se distreze, dar nu are legatura cu nici una din calitatile necesare, le priveste mult prea din afara si dupa o anumita varsta asteapta sa se intample ceva inedit, eventual privit din scaun sau fotografiat de la balcon.

El are principii. Il ajuta sa se emancipeze in familie si sa treaca neremarcat pe langa calitatile altora, imprumutand si interesat fiind se foloseste de ce are nevoie pentru a-si proteja complexele.
Cand cel in cauza vorbeste despre planuri si idei adu-i aminte ca poate exista si un posibil esec. Are putere sa il puna in problema? Eu zic ca nu. Are principii si asta il ajuta sa mearga la sigur.

E oare asa greu sa recunosti ca nu exista finalitate? Poate ca de aia in societate exista discrepante, oameni puternici, slabi, lideri, planuri realizabile, sau esecuri. Multi oameni nu sunt liberi sa faca ceea ce vor de asta exista si mai multi care zic ca sunt liberi. Chiar si atunci cand stau pana tarziu la birou, cand fac acelasi lucru zilnic, cand se uita pe geamurile mereu la fel.
Ei traiesc intr-o oarecare stare de impacare necontientizata si de asta fac calcule pe termen luuung, planuri, discuta aceleasi lucruri devenite insuportabile pentru apropiati, se saruta mereu la fel de scurt si pana la urma numai pentru asta le-am mai ramas timp si spirit.

Liber este si cel care face rau, care este ironic, arogant, invidios. Si cel care sta cu ochii obositi in fata mailurilor cu multe tzAtze primite de la colegii de birou, cand merge in grup la mamaia sa sparga banii stransi in cateva luni, cand consuma 400 de minute pe luna vorbind cu aceleasi persoane incheiand cu aceleasi "vorbim mai tarziu", cand asculta aceeasi muzica imprumutata, cand rasfoieste aceleasi bookmarks-uri cu gadget-urile de ultima generatie ce le face drumul zilnic mai placut.

Da, in principiu sunt liberi cand se transforma intr-un penibil si jalnic lipsit de importanta, aparent cu multa responsabilitate a carui viata se bazeaza of corz pe principii si care oricat de tont ai fi comoditatea principiala te poate face sa te simti ca ai mai multe de zis ca altii, ca poti scrie proza la orice ora, ca ai mai multa dreptate decat oricine. Totul, fac pariu pe un muC Ca se rezuma la slabiciuni. De la momentul in care ei vorbesc de timp liber si pana la momentele in care nu au ceva important de facut, dar se grabesc.

Dar pana la urma cine sunt eu sa vorbesc despre un lucru care nu depinde de nimeni si poate fi gravitational sau nu. Libertatea.

ctrl + click pentru marire

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog