Friday, August 1

Un substantiv

Porniti melodia inainte de a citi articolele


Am primit si io o leapsa pe blog, dar nu am sa o dau mai departe, doar asa pentru ca nu imi place ideea, dar o voi respecta scriind articolul.

Am invatat cum sa iubesc cafeaua asa cum iubesc diminetile de sambata, ca atunci cand o beau langa un biscuite petit beurre desi ar merge si un croissant din Cora. Am invatat ca ea se contempleaza nu se soarbe. Poti sufla usor peste spuma de lapte si mananci in paralel ceva ce se topeste in gura.
Nimeni nu mi-a spus vreodata "Hai sa bem o cafea", oricum suna mai bine decat "Mergi la o cafea?". Suna oarecum mai pasator, mai respectuos fata de ea, cea cu gustul. Pai da, poti sa il consideri un drog, sau poti sa il savurezi de fiecare data cand ai pofta. Am invatat de la ea sa iubesc licoarea asa cum o iubesc pe ea, diferenta consta doar in adjective, dar cred ca voi intinde coarda pana la substantiv mai in jos. Prospetimea conteaza.

Am invatat de la ea sa nu mai ma grabesc nicaieri, sa imi savurez dorinta de a face mai mult, mai bine si sa imi exploatez tot ce e bun in mine. Altii mi-au aratat cat de frumos e sa te joci cu culorile, dar ea imi arata ordinea lor.

Am invatat sa ma bucure substantivele, subiectele principale ce ne tin in viata. Piele, buze, cearceaf, miros, calatorie, coapse, dragostea s-a transformat din "iubeste-ma" in "iubire".
Tot ce conteaza la sfarsit este ca am invatat sa ne bucuram impreuna, in trenul ce pleaca noaptea din Gara de Nord, sa ne ascundem intr-o camera de hotel de munte, intr-un bistro din Venetia, intr-un pub din Tirol intre perdelele de sentimente, sa ne izolam la o cabana din Fagaras pe timp de ploaie sa bem un vin fiert cu gust de scortisoara din aceeasi cana pe veranda ei.
Nu mai stiu sa ma gandesc la nimic. Nu vreau sa zic toate astea ca un fel de multumire, dar poate ca a venit timpul sa realizez cat de mult inseamna pentru mine.

O priveam atent cand eram pe Sena si realizam ce fel de copil se ascunde in ea.
Ma gandeam ce frumoasa ar fi doar cu o ie pe ea si niste pantaloni de in, calcand cu talpile goale pe iarba, de abia trezita din somn, ciufulita si motzaind un "buna dimineata" mahmur noptii cu miros de levantica si ceara scursa din lumanari pe noptiere, pana pe parchetul de lemn masiv.

Poate ca a venit momentul cand trebuie sa renunt la adjective si verbe si sa trec la substantive. Iubire. De aia voi suna primul mereu.

--
Ca in multe articole de aici, fotografia nu are legatura cu textul. Si nici Stefan cu Mike nu sunt ceea ce vor sa para ...in ea, prietenii stiu de ce.


3 comments:

Mihai said...

Buna melodie, bun si articolul... cred ca cel mai bun de cand ai inceput blogul.

Octavian Andrei Brezean said...

ne jucam si noi p'acilea cu cuvintele, unele sunt mai bune, unele mai slabe, dar eu tin sa le creez diferite, pentru ca la fel ca si gandurile mele sunt diverse.
asadar, e subiectiv.

iti multumesc pentru comentariu si vizita.

Dungha said...

frumos "vorbit" - sa mai scrii astfel de lucruri simple de care ne lovim la tot pasul dar nu le savuram... numai bine!

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog