Sunday, July 27

Nuntile si fotografiatu'

In decursul timpului, ca orice fotograf amator, am fost contactat, rugat de prieteni, rude sa fiu fotograf la cate o nunta. Odata am fost la rugamintea unui prieten la Dej unde am fotografiat o nunta "pe somes" asa cum romanul stie sa faca si pentru desele dati cand vorbesc de romani, acum o fac intr-un mod pozitiv.
Prietenul meu, Mitza de fapt fusese rugat de un dude care avea un fel de firmulitza ce se ocupa de tot ce inseamna organizare si servicii la nunti prin zona, sa filmeze si daca mai are un om sa si fotografieze. Pai si ne strangem, io cu Mitza si Mitza cu mine si formam un grup de cameramani si fotografi amatori (el nu era chiar asa amator, avea ceva experienta intr-ale nuntilor) adica 2 oameni si plecam din Cluj catre Dej. Acolo ne intalnim cu omul negru, mare vedeta la nunti, un de puta madre provincial in toata sclipirea varstei (el era si dj, si fotograf si cameraman, dar la alta nunta si acu se gandea ca poate ciupi in mai multe parti) si incepe: "Vreau sa imi faceti fotografii din plan frontal, adica zambetu si poza" pac pac. "Fara artificii, combinatii, ii pui sa stea drepti si declansezi".
Chiar daca eram mai amator ca acum, m-am dus oarecum pregatit acolo, am privit cateva mii de fotografii inainte, am citit despre, stiam cam ce am de facut, dar nu eram pregatit pentru instructiuni de 2 lei venite de la unul care era mai mult lautar decat fotograf si in weekend zugrav. Lasand asta la o parte, dupa nunta fotografiile erau mai mult decat satisfacatoare, pe langa acele cadre banale despre care el facea referire, aveau si o contributie artistica dupa reguli clasice si probate. Bineinteles ca a vrut sa traga plasa cu banii, important e ca eu cu Mitza am reusit sa ne reunim si eu ii multumesc ca am avut ocazia sa exersez, sa invat.

Forumurile romanesti de fotografie sunt o sursa incredibil de mare de presupuneri si dume. Pai citisem la un moment dat ca in ultimul timp fotografii amatori incep sa strice piata "nuntilor", in dezavantajul celor profesionisti. Intre doua categorii exista altele, iar termenul de amator este foarte generic. Gandindu-ma la ce v-am povestit mai sus, ma intreb cateodata care sunt amatorii. Eu care merg la rugaminti sau unul care incearca sa le faca pe toate si depedeveul meu nu face calitativ nimic.
Iar profesionistii, sunt cei care investesc shpe mii de euro in echipamente si alearga de dimineata pana seara sa duca la capat contractele sau unii care sunt la fel de amatori ca mine in cunostiinte, dar detzin echipament si se baga in piata sub titulatura de profesionist.

Singurul lucru pe care invinuiesc profesionistii e ca nu si-au creat un cabinet, studio atunci cand trebuia, nu au invatzat la randul lor oameni, decat pe unu si pe altu care sa poate sa ii substituie la lucrari.
Daca de maine as vrea sa devin fotograf la nunti printre altele de unde as porni, ce ar trebui sa fac, la ce usa as bate prima oara, asta dupa ce imi platesc ceva cursuri din banii mei si care nu prea exista.. Probabil ca o buna parte de timp as inghitzi o gramada de mizerii si pana as incepe sa pot sa imi creez un nume as fi blamat ca stric piata.
Cam asa merge treaba cu meseria bratara de aur in Romania. Chiar si dupa o scoala stai la mana unuia si a altuia sa iti faci ucenicia, sa invetzi ceva mai mult decat ce scrie intr-un curs, nu neaparat ca el ar avea acea scoala, dar are experienta.

Eu zic ca pentru a face fotografii deosebite trebuie sa ai si clienti deosebiti. Ideile si conceptul tau nu pot fi acceptate de oricine.
Iar in orice meserie unii ii vor sapa pe altii, in timp ce la fel de mult va exista o concurenta permanenta. Dar poate unii au fost fotografi profesionisti de la inceput, nu contest posibilitatea.

Ca deobicei fotografia nu are legatura directa cu texul.

ctrl + click pentru a mari

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog