Tuesday, June 3

Iar sesiune


Iarasi. Vine a naibii de treaba si gandul meu este in o suta de locuri cu o suta de prieteni cu o suta de chitare pe marginea lacului de munte. Care este. Pai si iar ne aducem aminte de vechile probleme, de ciumpalacii de profi care nu accepta sa dea eCSamenul din prima studentilor care nu vin la cursuri, dar au incheiat laboratoarele caci la vremea lor de devoratori de ceaiuri, cand ei erau aveau cravata portocalie pusa pe post de streang oamenii nu munceau in paralel ca sa aiba o bere de dus la gura, un loc nou de vazut, o maslina de mancat.

Vechea discutie. Noi lucram in paralel, alergam de dimineata pana seara intre facultate si servici si asta nu din placerea de a face plimbari pe strasele capitalei. E greu sa te schimbi dupa ce ai fost robot o viata intreaga si ai facut toate lucrurile pentru ca inocularea intrademica ti'a impaienjenit ochii si mintea care poate ar fi avut sansa sa creeze ceva superior doctrinei neamului prostit de tovarashu' .
Ajtia sunt catziva dintre profii universitari de azi, cei pe care tre sa ii astepti de la 8 am la 12-13pm ca ei sunt sefi de catedra, isi permit sa intarzie cu orele la examen, sa iti faca in anii terminali perdafuri si morale imputite despre cat ai de pierdut ca nu mergi la cursurile lor la care fara nici un cuvant iti arunca 8 table si 10 pagini de dictare in doo ore dupa care iese cu aceeasi atitudine nepasatoare din sala.
Sa nu intri in licentza pentru considerentele lor personale, cand de fapt ei se vor simti sfidati de orice alta idee si atitudine.

Aceleasi si aceleasi probleme tipice UPB si cred ca la prima strigare am in cap cel putin 10 argumente sa demonstrez ca nea' ceashca nu a murit.
De abia astept sa scap odata sa nu mai vad atata parveneala, ipocrizie comunista si cum iti vine unu care a dat cu ciocu (ctrl+click) la tovarashu atatia ani si ia spagi de spagi in examene sa iti vorbeasca despre cum ar trebui sa traiesc. Fara respect, dezaprobator si dezgustat de noi, cei din generatia asta care se impart de prosti intre scoala si un job decent.

Fericirea de a fi multumit ca absolvent este de fapt fericirea de a nu suferi. Ridicat la absurd, e ca si cum ai fi singurul supravietuitor al apocalipsei si ai fi mai degraba multumit ca ai scapat cu viata.

No comments:

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog