Thursday, June 19

Clipe #3

Vorbeam cu un prieten zilele trecute despre clipele frumoase traite impreuna pana in prezent. Daca tendinta discutiei a fost initial sa limitam spectrul lor la viata cotidiana cu parfum citadin, ceva mi-a declansat in minte una din cele mai mari bucurii ale mele.

1.


Clipa plecarii la munte. Are o mare insemnatate, pentru ca atmosfera ei inraureste asupra excursiei intregi. Inchipuiti-va un concert care ar incepe cu un vasnic acord fals. Acesta ar pricinui, cred, fuga auditorilor, mai ales a celor priceputi in ale muzicii. Si excursia poate si trebuie chiar sa fie si ea o opera de arta, deci se cuvine ca inceputul ei sa fie armonios.

E o deosebire fundamentala intre o cobe rea si un turist prevazator. Aceea e in stare sa strice expeditia cea mai frumoasa prin atmosfera de critica si de fricoasa nemultumire ce raspandeste in jurul ei; pe cand cel de-al doilea, intampina si invinge toate greutatile prin cumintenia sa, prin desavarsirea echipamentului sau material si moral.

2.

Ce insufletite sunt plecarile, dis-de-dimineata, cand muritorii de rand - "regretabilii muritori", cum zice un prohod modern - motaie inca si habar n-au de tainica frumusete a zorilor. Iar tovarasii drumeti se infiinteaza, unul dupa altul, la locuinta unuia dintre ei, unde vorbesc incet, ca sa nu fie suparati "regretabilii" din casa. Mi s-a intamplat chiar, intr-o vila, unde ne aflam numai noi drumetii, si unde nu era nici o primejdie sa trezim pe cineva din somn cu tropaitul ghetelor noastre tintuite si cu glasurile noastre vesele, sa umblam in varful picioarelor si sa vorbim pe soptite. Era cea dintai excursie a noastra de iarna in Bucegi, era un avant indraznet spre necunoscut!

Fericirea acestor placeri e plina de sfiala; bucuria e atat de mare, incat inima abia indrazneste s-o creada.

Adica vom porni! Vom porni spre raiul muntilor. Vom trai, timp de cateva ceasuri sau zile, o viata cu totul noua, fara griji, fara raspundere sau datorie, o viata neinceputa, inchinata numai frumusetii si veseliei celor mai curate si sanatoase. Vom fi ca si copiii, ale caror ganduri nu trec dincolo de clipele de fata, ne vom opri insa constienti la frumusetea acestor clipe; fericirea noastra va fi indoita, spontanee ca si a copiilor si intensificata prin pricepere.

Nu mai este mult pana la plecare.

Bucura Dumbrava

--
Pentax K100D + Pentax SMC DA 18-55 mm (1,2) | Sony DSC H1 (3)

3 comments:

ogarafgan said...

mai, va invidiez, dar va urez si sa va simtiti!
ca daca simti, cu sufletul tot ce faci, e imposibil sa nu fie deplin ....

Octavian Andrei Brezean said...

normal ogaritzo caci din suflet venii cugetarea, nu din carari de par :)

danushka said...

ce bucurie mare in piept, de parca inima n-o poate cuprinde, cand oamenii inca motaie si eu fur ceva din tainica frumusete a zorilor... ;))

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog