Thursday, March 20

Primavara #3

Continui seria portretelor de primavara cu gandul la chinul prin care trece oamenii d'O sama cu moi, care in perioada studentiei nu au buzunare ci doar stomace goale.
Cei care pandesc sarmaua din cantina cu furculizionu in mana, cei ce sunt in stare sa lipseasca de la examen ca se apropie ora 14, atunci cand vine mancarea de pranz la cazane.
Se gandeste lumea ca tre sa munceasca, sa nu stea ca muratura la cursuri sa se scobeasca in nas ca bate vant aspru de saracie. Si asa ajunge politehnistu nostru pe carari cu soare straine unde spala vopsitorii chimice pe la BMW, da cu lopata pe la Peugeot si indreapta tabla la Citroen pentru cateva parale si pentru practica sub forma de bursa la mam ei de europa, ca ei oricum nu pastreaza mai nimic in sistemul vietii creeat in fabrica.
Sau, gaseste ceva mai da doamne ajuta pe la cate un shef cautator de "caraushi" prin firma si studentul nostru moare un pic cate un pic, pe la penalitatea de facultate care o blestema din zori pan la amurg nu mai calca decat cu gandul si eventual se plafoneaza in meserii precum admin de retea, dtp-ist, tot felu de suport pentru gospodine, ce stie un beiet sa faca mai bine 12 ore pe zi. Plafonarea intervine odata cu dorinta tot mai mare de a face bani, de a duce un trai mai bun la romanica, tzarishoara care nu pune pretz pe nici un fel de potential (posibil sau nu). Nu intereseaza pe nimeni de studentii care renunta la facultate, de ce se pierde printre degete si asta anual, de ce sistemul este asociat cu iadul, de ce practic nu mai merita sa ramai aici. Prea putin mai tine inca balanta ca omul nostru sa nu plece la mufat utepeuri si sa stea sa invetze din niste manuale in care si paginile parca au obosit.

1 comment:

Mihai said...

Papuashule, nu stiu ce te mai mira ce se intampla... au trecut 20 de ani de la Revolutie si cred ca trebuie sa mai treaca inca odata pe atat ca sa putem sa scapam de sub umbrela gandirii impuse de fostul regim.
Din ce vad eu in fiecare zi s-au schimbat prea putine lucruri aceeasi frica animalica, reflexiva fata de colegii de munca, idealuri si sperante neexprimate de frica sefului care a invatat timp de 40 de ani de la minti supuse...
Iar noi care ne-am trait copilaria cu soia, unii vanzand sticle sau mai mai rau furand din casa pentru a putea avea macar 20% din ce are copilul securistului de la scara X, am ramas cu aceeasi dorinta de a avea, asa se explica creditelele de sute de milioane la 20 de banci precum si faptul ca unii prefera sa aiba un ban in buzunar decat ceva in plus in cap.
Am vorbit la modul general si imi cer scuze fata de insuficientele presoane care au reusit sa evolueze dincolo de aceasta stare.

About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog