Wednesday, December 31

Cluj. Am revenit.

No comments:
Iata-ma ajuns din nou la Cluj. Va povesteam intr-un articol anterior despre placerea mea de a reveni mereu in acest loc.
Dupa 9 ore de mers to'arshu Mitza ne asteapta in gara cu placuta de identificare dupa cum ni se arata :D

Monday, December 29

Craciun in Parang, 2008 (3)

7 comments:
ctrl + click pentru a mari

Rainbow, Beius (BH) 2008

No comments:
Iata-ma hotarat sa plec maine la Cluj, asadar acum trei ore incercam sa fac o rezervare telefonica la CFR. Ca deobicei imposibil. Daca in perioada asta se intelege totusi de ce telefonul suna in permanenta ocupat, restul anului nu a avut nici o justificare. In orice caz, sta omu meu cu degetu pe redial nimic nimic si nimeni si iar nimic. Si acum cateva minute raspunde o doamna foarte amabila, face rezervarea si totul nu dureaza mai mult de 2 minute dupa care imi explica si motivul pentru care linia telefonica mai mult nu suna decat suna.

Tipic CFR. Daca serviciul asta e solicitat asa de mult de ce nu mareste taxa lui si sa angajeze inca cativa oameni care sa raspunda la niste telefoane si trebuie un singur om care sta la ghiseul de informatii in Gara de Nord sa faca doua lucruri simultan. Este vorba de cea mai mare gara din tara acolo unde solicitarile curg si rezervarile telefonice ne scapa de multe cozi si fasoane de lucrator la stat. Oricum, inca un motiv ce arata cu degetul pe cel mai mare operator feroviar din tara si lipsurile din managementul serviciului.
Sa nu imi aduc aminte cand de fiecare data cand vreau sa imi iau bilet de la ghiseurile de acolo din treizeci de case de bilete in gara sunt deschise intre cinci si zece iar la acestea sunt cozi interminabile. Prima imagine de care se loveste un fraier de client ce a ales sa mearga cu trenul este cea de la casa care de cele mai multe ori lasa de dorit desi am intalnit si exceptii.

Asa cum se mai intampla, textul nu are legatura cu fotografia.

ctrl + click pentru a mari


Restul fotografiilor din calatoria la Oradea le puteti vedea aici

Wednesday, December 24

Craciun in Parang, 2008

5 comments:


A venit si vacanta mea in sfarsit. Azi am ajuns in Parang unde am ales sa imi petrec sarbatorile la schi impreuna cu prietenii.
Scriu acest post din cabana de altitudine unde am ramas surprins sa vad ca am wireless si acum noapte fiind, pe geam observ cum luminile orasului Petrosani se contopesc intr-o priveliste deosebita cu cele ale satelor din imprejurimi.

Am sa revin cu fotografii de aici, pana atunci postez una facuta azi din telescaun in drum spre cabana. Va doresc un Craciun cat mai fericit si un an nou plin de bucurii si reusite!

ctrl + click pentru a mari

Sunday, December 21

Pestera Ursilor, Bihor 2008

7 comments:

Pestera Ursilor a fost descoperita in 1975 in timpul dinamitarilor executate la cariera de marmura din zona. Este unul din principalele obiective turistice ale Muntilor Apuseni si este situata la 482 m altitudine.

Interiorul se distinge prin diversitatea formaţiunilor de stalactite şi stalagmite existente, ca şi prin cantitatea impresionantă de urme şi fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut acum 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite şi fosile de capră neagră, ibex, leu şi hienă de peşteră. La intrarea în peşteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de aşteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic şi un stand cu suveniruri şi obiecte artizanale specifice zonei.

Cu o lungime de peste 1.500 m, peştera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turişti, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor ştiinţifice.


Schema simplificată a peşterii Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii şi diferite săli: Galeria "Urşilor" (sau Galeria Oaselor), Galeria "Emil Racoviţă", Galeria "Lumânărilor" Sala Lumânărilor, Sala Spaghetelor, Sala Oaselor.

ctrl + click pentru a mari
1.

Printre formatiunile stalagmitice si stalagmitice se remarca se remarcă Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul şi Căsuţa Piticilor, Draperiile din Galeria Urşilor, Portalul, Pagodele şi ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peşteră este constantă de-a lungul anului (10ºC), iar umiditatea se menţine la 97%.

2.

Numele peşterii se datorează numeroaselor fosile de "urşi de cavernă" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La un moment dat intrarea în peşteră a fost blocată, probabil datorită căderii unei stânci şi peste 140 de urşi au rămas blocaţi înăuntru, fără posibilitatea de a mai părăsi caverna. Înfometaţi aceştia s-au atacat reciproc, până când toţi au murit. Povestea lor o mărturisesc tonele de oase găsite împrăştiate în întreaga peşteră.

3.

Peştera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porţiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură). În puţul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitatea Chişcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare. O primă explorare a peşterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori "Speodava" din oraşul Dr. Petru Groza (actualul oraş Ştei).

4.
Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" în colaborare cu Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, s-au stabilit soluţiile de amenajare şi măsurile specifice de protecţie. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, peştera a fost deschisă vizitatorilor. Anual peştera este vizitată de peste 200.000 de vizitatori.

5.


Se poate ajunge la peşteră cu trenul, pe linia ferată Oradea - Vaşcău, până la staţia Beiuş sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu maşina accesul este posibil pe DN 76 Oradea - Deva + DJ 763 Chişcău (14 km).
Linia ferată Oradea - Vaşcău nu este funcţională de mai multi ani. Accesul se face numai auto. Se poate ajunge la Sudrigiu pe DN 76 Oradea - Deva. De la Oradea sunt autobuze până la Pietroasa. Se coboară la intersecţia de după comuna Bunteşti si se urmează drumul din dreapta. Din Beiuş sunt autobuze până în Chişcău.

Bibliografie:
Ştefan Negrea, T. Orghidan, Peşteri din România.
Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984
www.wikipedia.org

Friday, December 19

Epopeea unei lupte surde

Succesul unei informatii nu este dat de volumul datelor obtinute ci de intelegerea si transmiterea a ceea ce o formeaza. O regula pe care o jurnalista a Jurnalului National o incalca cu brio. Evident corectitudinea etica este undeva la mijloc, dar de la un jurnalist am pretentia ca poate reda un eveniment intr-un mod profesionist. Cu siguranta nu este cazul acesta

Thursday, December 18

Doua doamne, Bihor 2008

2 comments:
Doamna Lucretia Flutur, satul Chiscau, comuna Pietroasa, Bihor. Unul din proprietarii muzeului etnografic "Aurel Flutur".
Muzeul a fost infiintat de Aurel Flutur, un satean pasionat de etnografie care inca de acum 30 de ani a inceput sa adune obiecte vechi de tezaur si traditie romaneasca, numarul lor depasind 2500. Porturi populare romanesti si de peste granita, obiecte de uz gospodaresc, utilaje agricole, amintiri si nunumai. Voi continua descrierea in momentul in care voi avea pregatite si fotografiile de acolo.

ctrl + click pentru a mari
1.

Doamna Nuti, vanzatoare in zona Pesterii Ursilor. Precum ne-am obisnuit cu vanzatorii ambulati de tot felul din diverse zone ale tarii care comercializeaza preparate traditionale. Ce mi-a atras atentia aici a fost ca cele mai vandute produse nu erau arhi-cunoscuta branza in coaja de brad alaturi de bauturile spirtoase produse in gospodarii, etc. Ci placintele cu cartofi, cele cu branza cu marar si siropurile. Cu cati vorbisem si isi ofertasera produsele, doamna Nuti mi-a atras atentia prin graiul ei parca smerit si presarat de regionalisme.

2.

mO !

No comments:
muzic, oke?

Friday, December 12

In transit, Bucuresti - Oradea 2008

2 comments:
Pentru cei ce nu o faceau deja, porniti melodia inainte de a citi articolele.




Pai as putea sa va povestesc cum am descoperit acum cativa ani pasiunea pentru calatorie. Nu in sensul in care toti ne dorim sa scapam din Bucurestiul asta plin de bune si de rele si ajungem bianual in concediu la nudisti, ci in sensul in care pe alocuri unii m-ar privi ca pe un obsedat care nu isi gaseste locul. As putea sa va mai povestesc despre cum mama ma lua la fiecare sfarsit de saptamana si plecam la schi, sau pe vreun coclau de munte, despre cum incet incet am inceput sa merg ba cu scoala de ghizi, ba cu prietenii, singur, sub diverse motivatii cat mai departe.
Cel mai corect ar fi sa va descriu sentimentul unic pe care il simt atunci cand ma sui in vreun tren de noapte stiind ca nu mai e mult pana la revederea cu prietenii, cu vreun coleg fotograf la destinatie, sau pana la o zi in care voi descoperi ceva nou in care voi vorbi cu oameni pe care nu i-am cunoscut vreodata.

In timpul facultatii am facut peste 80 de calatorii (in site sunt listate doare cele de la o data pana in prezent) in tara si am cunoscut o sumedenie de oameni cu si mai multe puncte de vedere. Nu as fi putut sa am puterea sa continui activitatile cotidiene, sa pot avea un echilibru daca printre acesti oameni nu as fi descoperit si actuali prieteni, oameni deosebiti, chiar daca uneori altii m-au determinat sa nu mai revin in anumite locuri.

Acum ceva timp cand intram intr-un ritm obositor din ce in ce mai vicios hotaram chiar si cu cateva ore inainte sa plec la Cluj, acolo unde aveam sa ma vad cu doi prieteni dragi, unde balauream cu aparatele la gat prin nametii din Cheile Turenilor, Turzii si alte imprejurimi. Adica era o senzatie unica sa se intrevada asa spontan o plecare, sa ma sui in trenul de noapte in vagonul cuseta acolo unde miroase a lemn de la furnirul placajului de pe pereti, cu acea atmosfera data de lumina fada galbena, iar dimineata sa ma astepte un zambet in gara si altul acasa la gazde in fata filtrului de cafea dupa care plecam catre locul_unde_zabovesc_rechinii_de pe_Turda (clujenii stiu de ce).

A fost un exemplu printre exemple. Iubesc sa fiu pe drumuri, sa stiu ca acolo unde merg este un prieten, ca voi avea o noua sansa sa cunosc oameni, sa ma cunosc pe mine si sa cunosc tara care are foarte multe de oferit. Restul nici nu mai conteaza, timp de odihnit in fata calculatorului privind la fotografiile altora voi avea la pensie destul. Timpul care conteaza este prezentul si daca nu as face ceva spontan poate ca nu mi s-ar mai intampla nimic spontan.

Asa cum v-am obisnuit, din nou pe drumuri.

Bucuresti - Oradea
ctrl + click pentru a mari

Thursday, December 11

1 decembrie, Sibiu 2008 - rewind

No comments:
Avand cafeaua cu frisca preparata de acasa si pe prietenul ei intaritor bacardi la chishioare, porniram catre Sibiu la 4 in acea dimineata de unu sh'un pic decembrie, nestiind ca aveam sa penetram in portiunea autostrazii A1 o ceata de nu am mai vazut de cand ma plimb in postura de copilot secund ajutant.

Nu aveam cu ce sa ma colorez si nici vrun motiv sa ii dau colegului Silviu de langa mine care vroia sa se trezeasca dar nu stia pentru cat timp mai avea sa dureze noaptea.
Vlad, soferul, tinea de volan prudent ciupind din acceleratie doar cat sa tina masina cu cele cinci persoane in inertia celor 80 km/h. Interesanta atmosfera de chiauneala :D.
Dupa care totul se termina la intrarea pe Dealul Negru acolo unde dimineata incepe sa se arate. Faceam permanent pronosticuri legate de vremea din Sibiu si asta presupun ca mai mult pentru a ramane treji.

Ajungem in Sibiu la prima ora, dar totusi prea tarziu din punctul meu de vedere, lumina deja ardea fotografiile, umbrele erau prea tari, in oras era atmosfera de toamna cu soare puternic si temperaturi ridicate.

Am vazut parada militara de acolo, principalele obiective dupa care ne-am intors in Bucuresti la fel de asini pentru ca ceata era tot acolo unde o lasasem dimineata.

O iesire de o zi deosebita dupa cum urmeaza:

ctrl + click pentru a mari
1.

2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Si plutonul nostru :)

9.

10

Mitza, Silviu, Vlad, Monica si Flori de la stanga la dreapta

Restul fotografiilor din calatorie aici

Tuesday, December 2

Alt nou, alt vechi de data asta pe perechi

De ce nu am mers la vot? Nu m-am gandit la un motiv anume, dar intr-un fel pentru ca a fost modul meu de a sanctiona pe cei care doresc sa ma/ne reprezinte. De parca ii doare undeva. Corect, nici pe mine.
Pentru ca cei care m-ar judeca ca am o atitudine nepotrivita nu se gandesc in ce penibil ne aflam cand trebuie sa votam cu raul_cel_mai_putin_rau_dintre_rai.
Pentru ca eu consider asta un respect fata de restul celor din jurul meu spre deosebire de marea majoritatate care voteaza gandindu-se numai la interesul personal nu la un viitor al generatiei tinere al celor care au potentialul de a schimba ceva in viitor. Pe cel care voteaza pentru 3 mititei credeti ca il intereseaza de cei din jurul lui sau de copiii lui? Nu e vorba ca ma compar cu mentalitatea unui inconstient, dar votul lui are exact aceeasi valoare cu al meu si cu al unuia care este mai bine ca oricine informat despre de ceea ce voteaza.

Majoritatea care voteaza au de ales intre rele ca deobicei sau traiesc cu impresia ca nu vor fi la fel de mult furati ca pana acum. Sau un motiv mai grav ce refuz sa il comentez, dovada sta cat de mult se inroseste tara asta de la revolutie incoa' . Ori suntem inconstienti, ori vorba lui Doru avem memorie foarte scurta.

Iata ca se nazare un destept dintre toti si ma intreaba de ce nu plec din tara sau de ce comentez atat timp cat nu am fost la vot. Incerc sa nu reactionez ca o veritabila Lama si sa ii explic ca am doar varsta asta si timp de plecat e berechet si de sperat la fel, tu alegi cum sa iti valorifici timpul. Citesti inca 18 ani de acum libertatea in metrou si faci politica de maidan sau deschizi ochii, tragi o linie si vezi daca merita sa iti bati capul cu asta in timp ce sculptezi in sapunul stapanilor. Oricum o dai este un timp pierdut si e clar ca trebuie sa investesti in tine, in scoala, activitati, in pasiuni, in idei, in carti decat sa te uiti la exit poll-uri.

Altfel vei ajunge sa faci parte din mase. Vei sta la aceleasi cozi vesnice ale mediocritatii, te vei grabi sa vii din vacanta duminica mai devreme ca sa ajungi sa dai cu stampila de vot, vei vrea sa votezi ca sa schimbi ceva, viata ta personala va avea de suferit.
Te simti bine cand un partid vine in campanie reprezentat de aceeasi oameni urmariti de incompetentii de la anticoruptie? Te simti bine sa vezi aceleasi sloganuri de doi lei cateodata de la unii care ii vezi pentru prima data la fata? Nu ma intereseaza sa ii aud ce vor face 100 de ani de acum in colo.

O sa ma intereseze in momentul in care o sa avem o universitate in topul 500 din lume, cand in ea voi avea profesori competenti nu batrani uitati de soarta pe salarii de 60 de milioane cel putin, la care mergi la ore doar pentru a copia cursul proiectat de pe tabla; cand cineva va fi interesat de potentialul meu, al colegilor care avem tot timpul in fata pentru a face lucrurile diferit, de calitate si din pasiune pentru ceea ce am ales ca meserie.
Nu ma intereseaza ca vine rectorul nostru roshu de partid sa imi spuna dupa 5 ani de facultate va restructura si reforma tot sistemul universitar de acolo, ca va dota facultatile cu echipamente pentru laboratoare..etc, cand oamenii cu care vrea sa faca asta peste 50% au deficiente mari de comunicare, mentalitate si adaptare. Nu ma intereseaza sa devin un robot naiv.

Pana la urma pe cine sa aleg? Cine si ce au facut pentru mine, pentru familia mea, pentru batranii din ea sau pentru cei ca mine? Pentru cei care au sansa unui viitor mai bun, pentru cei care au alergat intre facultate si servici minim 8 ore pe zi pentru a trai in conditii decente, pentru colegii mei veniti din alte orase sa aiba parte de un invatamant chipurile mai calitativ?

NU. Mersi pentru interesul acordat, pentru taxele examenelor, pentru locuri mai bune in camine, pentru abonamente ratb decontate la al cailor paste, pentru ca tineti in comiisile de reprezentare ale studentilor aceeasi oameni care se presupune ca sunt colegi cu noi dar nu i-am vazut in veci la fata, pentru tot si toate, eu am terminat si treaba inca nu s-a schimbat.

Iar la intrebarea clasica ca de ce comentez atat timp cat nu m-am dus la vot nu pot raspunde decat ca din tara vor pleca si ultimii specialisti, sefi de promotii, studenti competenti si absolventi cu perspectiva si nu vor ramane decat cei interesati sa voteze. Cei care ii tin cu un picior in groapa pe oamenii ce constituie o ultima sansa.

Master, specializare, loc de munca in strainatate. Care sa fie motivul pentru care un absolvent nu ar aspira la asa ceva?
- promisiunile premierului galben privitor la invatamant (asta dupa ce spune ca nivelul de confort in camin este la nivelul celor din campusurile europene si filmeaza in caminul de la Romano-Americana - facultate particulara) ?
-promisiunile rectorului rosu care nu a fost capabil in atatia ani sa creeze o infrastructura de comunicatii (culmea nici in facultatiile de profil), sa aduca echipamentele si materia din laboratoare la zi si sa creasca competenta profesorilor de specialitate?
-promisiunile portocalii (care?)
-promisiunile altora?

sa fim seriosi, pac-pac,
Parazitii - de ziua ta

Tuesday, November 25

Ex cel Lent. Documentar.


Pentru ca in decursul timpului noi oamenii i-am atribuit iubirii misiunea de a umple toate golurile, de a acoperi pierderile pentru a uita de micile inconveniente de zi cu zi ea ajuns din ce in ce mai putin apreciata. Acesta este unul din preturile pe care unii vor sa il plateasca pentru a isi acoperi lipsa de adaptare in diverse anturaje.

Sincer nu pot sa privesc cu ochi buni persoanele care traiesc cu sentimentul ca iubirea ar fi 'idilica' pentru ca mie ea imi pare ceva cat se poate de natural.
Bineinteles, articolul nu se adreseaza celor fara experienta care s-au nascut pentru a se implica pasiv.
De aceea iubirea capata o distinctie, iar restul intra in categoria pseudo-iubire, pseudo-sentiment, pesudo-respect.
Discutia e veche, se dezbate treaba din cuaternar incoa' numai ca la poarta mea abia acum a batut polemica asta.
Ce ar fi dragostea fara a-l respecta pe celalalt. Ar fi una egocentrica in loc sa fie una caracterizata de sentimente de bunavointa, incredere, apropiere. Doar cu acceptarea defectelor inerente celor 2,3,4,5 ( :D) le va fi mai usor sa se accepte si sa se respecte reciproc.
Reciprocitatea este de fapt daruirea dragostei celui/celei cu care traiesti un sentiment comun. Nu este acea dragoste care o confundam cu iubirea atunci cand vrem sa punem piciorul in prag, cand vrem sa avem ultimul cuvant de zis si bineinteles nici cea pe care o primim si te determina sa ii fii recunoscator (un fel de "iubeste-ma pentru ca si eu te iubesc").
Acea reciprocitate despre care vorbesc este din ce in ce mai greu de gasit. Nu va fi niciodata suficient, in sensul asta sa fii doar multumit ca esti iubit sau sa-ti impui vreun principiu legat de sentimentele care le ai pentru o persoana (preferabil de sex opus :D). Principala trasatura de caracter a dragostei reciproce trebuie sa fie respectul de sine, increderea in tine, bunavointa si nu in ultimul rand nivelul de energie, de dragoste fata de viata, fata de dorinta de a trai intens.

Cand incerci sa gasesti in jumatatea ta resursele unui presupus echilibru atunci devii dependend de dependenta, devine dificil sa iubesti cu adevarat, sa ai suficienta siguranta de sine, sa poti gandi corect pentru a oferi ce e mai bun.

De fapt un aparent confort va ascunde suferinte, frustrari si angoase.

Nimic din ceea ce v-am zis nu este grav atat timp cat mai avem energia si vointa necesara sa invatam sa iubim, sa realizam ca sentimentele pot fi dominate la un anumit punct si de irational nunumai de creativitate.
Pai tu te imbeti cu vorbe si renegi atunci cand devine dificil? sau te alimentezi frustrant in momentele in care "te iubesc" inseamna de fapt "iubeste-ma" cu repere false?

Poate esti doar indragostit/a de dragostea celuilalt. Tot ceea ce va zic aici sunt doar interpretarea unor termeni inventati de vreun casanova al fiecarui secol pentru cei ce acum nu mai au timp si cred ca dragostea vine de la sine din resurse inexistente. Din pacate odata cu ea vin si nesabuirile, mariajele premature, sarcinile intrerupte sau dependentele prostesti de oameni.
Iti aduci aminte cand erai in liceu, nu aveai un ban in buzunar, timp gramada si te iubeai nebuneste ? Aia poate a fost iubire adevarata pentru ca o implica si pe cea fata de viata, alte energii. Acum tinzi sa avansezi in cariera, sa stai pana tarziu la servici mintit de parinti ca numai prin munca vei evolua. Va veti muta impreuna si lucrurile vor fi perfecte.
Deci, hai sa asteptam vacanta de pe lumea ailalta unde vom merge cu masinile luate in leasing ca timpul ce trece pe langa noi oricum nu ne-ar fi folosit la nimic bun.
Concediul de la anul sigur va fi perfect si tu mori un pic cate un pic intr-o seriozitate si stare de cadavru care parca nici chef de planuri nu mai are. Esti la un legamant pas de puntul g pasional al vietii tale.

Da, despre tine vorbeam, fata cu parul odata lasat in bataia vantului, cea cu zambetul permanent pe buze si cu ochii plini de praf. De tine un baiat ce acum nu mai are dorinte, perspective si pasiuni.

Exista si iubiri perfect vii, pasionale si reale care ne umplu de energie, fericire si bunatate. Pentru a ajunge aici e nevoie de cunoastere. De aceea sunt putini cei fara experienta care sunt deja crescuti in sensul asta, iubesc activ si au capacitatea implicarii intr-o viata deja proiectata cu celalalt, de a avea viata atunci cand unul doarme pe el. De aceea raman un pic pe ganduri cand cunosc o persoana care desi a cunoscut un singur om, l-a iubit din prima. Cred ca este de fapt un defect, o chestiune de educatie, de vicii si slabiciuni, dar am cunoscut si iubiri reale ca prime relatii intre oameni. E greu fara experienta sa realizezi si sa te implici, sa iubesti activ.

Hai sa ne intrebam daca stim ce iubire dam si ce iubire primim? Ti-e frica? Asuma-ti responsabilitea. Vrei sa hranesti o relatie cu calitate sau cu vicii si dependente?
Suna acum la linia fierbinte si ti se vor spune defectele care le-ai acoperit in timp cu o asa zisa maturitate, constiinta. hehehe, daa, asa de penibil suna.
Nu ti-ai acordat sansa cunoasterii, evolutiei, te-ai plafonat inainte sa iti incepi cu adevarat viata si acu nu mai urmeaza decat sa facem toti cate un copil, sa ne insuram si sa asteptam cu sufletele la gura sarbatorile si cu dintii pe sub usa... bradul de Craciun.

Nu te descuraja, profita de ultima urma de energie din tine si revitalizeaza-te, da-ti motive sa iubesti cu adevarat pentru restul vietii. Caci te priveste.

Brusc mi se facu pofta de un ceai...

ctrl + click pentru a mari

Monday, November 24

Nocturne

4 comments:
ctrl + click pentru a mari


"..Noaptea este ziua celor care caută în ei şi nu în alţii.."

Bradut Covaliu


Offtopic, how to enjoy life here

Saturday, November 22

Calatorie in patru

5 comments:


Lepsa - Cheile Tisitei (VN). Personal rewind.

Am mers cu trenul cateva ore, dupa care am luat un microbuz, iar la final ne-am inghesuit intr-o cabina a unei basculante de la exploatarea forestiera pentru a ajunge intr-un sat din inima Vrancei, acolo unde intre padurile de foiase, brazi si varfurile masivului muntos se ascund Cheile Tisitei.
Chei ce fac parte din aria protejată Tişiţa care este situată în bazinul hidrografic mijlociu şi inferior al pârâurilor Tişiţa Mică şi Tişiţa Mare, respectiv Tişiţa după confluenţa acestora.

Au o lungime de cca 9km si chiar daca nu sunt spectaculoase prin inaltimi (desi pe alocuri muchiile devin comparabile cu Cheile Rasnovului si Turzii), mi-a atras atentia apa raurilor ce le strabat foarte curata stand dovada unei protectii a mediului foarte bine puse la punct.

Doar noi patru prieteni intr-o iesire la sfarsit de saptamana in care am intampinat si nervi, discutii in drumul catre locul cu toamna si culori perfecte. Nu aveam cum sa uitam in ce fel de tara traim si inca de cand ne-am suit in tren ne-au intampinat musterii cu telefoane cu muzica traditionala de navetist. In Focsani tanti dispecera de la autogara nu stia nici de capul ei, dar sa ne zica noua cu ce putem ajunge in extremitatea judetului cu acelasi nume. Si tot asa..
Locurile unde am ajuns, toamna, raurile extrem de curate, padurile sanatoase unde ne-am ascuns in frunzele ruginii ma vor face sa sterg din memorie situatiile neplacute.

Natura superba care este din ce in ce mai atacata de asezarile umane in extindere m-a facut sa uit de tot.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
Semnat,


Restul fotografiilor din calatorie le puteti vedea aici
Alte fotografii de pe aceleasi meleaguri aici

Ia mana de pe maus

1 comment:

Thursday, November 20

Irina

No comments:


ctrl + click pentru a mari

Monday, November 17

Hap-ciu

1 comment:


I love you, will you divorce me?
Gata cu statul in casa. Raceala a plecat fara nici un cuvant si m-am trezit singur in pat de dimineata. Tipic. Nu am ramas decat cu amintirea zilelor de plictiseala si a cartilor rasfoite in acest timp. Mi-am pus tot ce aveam prin pc in ordine, am aflat cu cine era Amanda din nuj ce serial insarcinata, am ajutat-o pe bunica la pus varza, am mai mesterit cate ceva, tot felul de activitati tipice unui detinut in propria casa :D .

Fotografii de acu' catziva ani, din scoala de iarna Salvamont. Asta ca tot ma apucasem saptamana trecuta de rasfoit prin arhiva din 1800 pana in prezent. Vorba vine..cum devine pe cazu' bronsitopapuadendronitei care m-a tinut prizonier in propria camera zile intregi.

Hai ca mai e un pic pan' la prima ninsoare. Care este. :D

ctrl + click pentru a mari
1.

2.

Apropos de munte si oameni care mi-au influentat perceptia despre caz, mergeti sa cititi memoriile unui emerit aici.

Thursday, November 13

Bucuresti - Chisinau 2008 #2

8 comments:
Dupa cum promisesem intr-un articol anterior vreau sa va povestesc in cateva imagini si cuvinte calatoria pe care am facut-o pana la Chisinau in seara unui octombrie impreuna cu colega fotografa, Ogaritza.
Hotarandu-ne cu cateva zile inainte sa mergem la Iasi sa ne vizitam colegii de acolo (din pacate nu cu toti pe care ii anuntasem, dar oricum am promis ca ne vom reintoarce pentru o perioada mai mare), mi-a venit ideea sa trecem prin Chisinau, nu de putine ori cand mergeam la Peris sa fotografiem, priveam luung trenul de noapte ce gonea spre Chisinau gandindu-ne cum ar fi sa ne aruncam intr-o seara in el sa descoperim un loc nou. Poate vagoanele, perdelele, lipsa de vizibilitate din exterior ma faceau sa ma intreb si mai tare cum o fi in interior. Pai si de ce sa nu mergem la Iasi, prin Chisinau, ca doar e distanta mica intre ele.

Biletul costa 100 ron pentru un loc la cuseta de 4 paturi si 130 ron la cusheta de 2 paturi. Trenul are in componenta numai vagoane cuseta si nu exista reduceri de nici un fel.
Pleaca in fiecare zi a saptamanii la ora 20:00 din Bucuresti Nord si ajunge la 08:45 in Chisinau.

Am ajuns in gara mai devreme cu 20 de minute inainte de plecare si trenul nu era garat. La linia vecina sosise dublura lui ce venea de la Moscova prin Chisinau, si isi continua drumul pana in Sofia respectiv Istambul, motiv pentru care se nastea alta curiozitate pentru noi: cum ar fi sa calatorim pana la Moscova, dupa care sa luam drumul Sankt Petersburg ceea ce cu siguranta vom face in viitorul apropiat si sper eu in numar mai mare, sa facem gasca 3 sau 4 zile cat o face trenul pana acolo sa auzim o chitara, sa tot povestim.

Soseste si garnitura noastra, coboara in dreptul usilor insotitorii de vagon, niste tipi foarte prezentabili cu fason de rushi (blonzi, pielea alb - imbujorata) in niste uniforme interesante, cu tot felul de motive si insigne textile cusute pe uniforme. La urcare ne-au pus sa asteptam, iar din cate vedeam eu aveau de gand sa ne mute in alta cusheta, dar inca nu imi puteam da seama de ce. Pe cand vroiam sa ii intreb, s-au razgandit si am mers la locurile noastre. Ulterior am realizat de ce, pentru ca eram cam singurii ce calatoreau cu bilet, dar asta e alta mancare de peste.
Mi-a placut modul in care ne-au tratat pe toata durata calatoriei, fiind atenti mereu la modul in care ne simtim si necesitati.

ctrl + click pentru a mari
1.
2.

Am stat in permanenta cu frica deshidratarii si am actionat in consecinta :D, asadar am adormit de abia dupa Bacau, dupa primele 4 ore ale calatoriei.
Am fost treziti la Iasi pentru controlul pasapoartelor, a durat relativ putin, trenul plecand indata spre granita situata la cativa km de oras.
Traversand Prutul am intrat in Republica Moldova urmand sa se efectueze si de catre autoritatile lor controlul pasapoartelor, de data asta mult mai riguros. Zic asta pentru ca au sosit niste vamesi imbracati in camuflaj, cu un mini laptop agatat de gat, cu un device de scanat pasaportul, ne-au pus cateva intrebari si au plecat. La cateva minute apare "Inspector Gadget" (dupa cum l-am poreclit eu), un ofiter superior cu mustata, bondoc cu o lanternutza in mana si fara sa zica nimic intra in compartiment si inspecteaza pe sub paturi, prin diverse spatii de depozitare. Noi eram chiauni de somn, eu de abia reuseam sa imi tin ochii deschisi, era vreo 3 dimineata si tipul imi punea lanterna in ochi.
Dupa un timp incepe sa puna intrebari, cum si ce avem de gand sa facem in tara, cand ne intoarcem si tot felul de curiozitati formale. Trec aproape 2 ore de control al pasagerilor si intram in Gara Ungheni, localitate situata exact la granita cu Romania, la 200m distanta de Prut.

3.

Atipisem din nou, cand la un moment dat vagonul incepe sa se zdruncine din toate incheieturile, trenul facea tot felul de manevre deci toata lumea se trezise dar era obisnuita dupa cum vedeam, urma sa se intample ceva uzual pentru garniturile moldovenesti ce aveau traseu international.

Ecartamentul infrastructurii cailor ferate moldovenesti este de tip sovietic (cu 10 cm mai lat decat cel european) si imediat dupa plecarea din Ungheni, trenul a fost garat undeva intr-un depou descoperit, vagoanele au fost decuplate si pe cate o linie separata acestora li se schimba simultan rotile cu cele corespunzatoare ecartamentului rusesc. In proces erau implicati destul de multi muncitori si ridicarea garniturii se face de catre niste elevatoare.

4.

Trenul dispune de vagon restaurant unde se pot servi gustari calde dar si bauturi made in Rep. Moldova. Berea Chisinau mi-a atras atentia in mod deosebit (probabil am fost atras de forma sticlei dar si de gust), preturi acceptabile, iar birtu' arata decent.

5.

Va prezint incalzirea centrala a vagonului, acolo unde mirosea a motorina foarte puternic. A fost destul de cald in timpul noptii, dar in dreptul patului meu geamul nu avea o garnitura asa ca m-a tras curentul toata noaptea.
Ce am remarcat e ca spre deosebite de vagoanele cusheta ale CFR-ului aici am primit plapumi, saltea si o perna sanatoasa. Se doarme excelent in niste paturi care sunt mai late ca cele romanesti (vagoanele trenului apartin Cailor Ferate Moldovenesti).

6.

Atmosfera din tren este una foarte intima, iluminatul slab amestecat cu ambientul dat de zecile de perdele, perdelute, insertii de lemn, usi masive iti lasa impresia ca te afli in Orient Expres. Desi este vechi, totul este foarte bine ingrijit si intretinut.

7.

Ajunsi la destinatie, am fost asteptati de gazde. Gara din Chisinau arata foarte bine, fiind o combinatie intre arhitectura traditionala si cea modernista.

8.
9.

Fatada garii, detaliu arhitectural.
Calatoria a fost placuta in primul rand pentru ca am calatorit intr-un mod diferit celui cu care ma obisnuisem atat in Romania cat si in Europa si probabil pentru ca destinatia era la fel, o noutate.


About me

My photo
"A ship in port is safe, but that's not what ships are built for." – Grace Murray Hopper

Archive

Search This Blog