Bucuria iernii citadine

Privirile iernii faceau iarasi si iarasi ocolul Bucurestilor cautand cu incordare bucuria celorlalti, ca si cum fiecare dintre ei ar fi urmat sa devina copiii ei adoptivi. Lumina ei matinala de gratie emanand dintr-un soare afundat in norii storsi de ninsoare cadea acum pe fata doamnei ce isi plimba cainele in fiecare dimineata la 7:30 pe aleea sahistilor din Cismigiu. Desi inaintata in varsta pare plina de vigoare, toleranta, buna dispozitie si alaturi cu zambetul de fiecare trecator grabit in drumul spre biroul restului zilei.

Pe urma cu lesa cainelui largita si zambetul satisfactiei a tot ceea ce putea sa schimbe pozitiv in dimineata fiecaruia se intoarce pe aceeasi alee pe care a venit si pleaca rapid. Orice bucurie de calitate oferita dureaza atat cat este necesar si este perceputa pozitiv, ca si iarna ce a trecut. Si Bucurestiul nostru a fost frumos, chiar daca ai nostri alesi au uitat sa aiba grija ca sa avem macar pe unde calca, dar dintre toate cred ca anotimpul a fost un motiv de bucurie, apropiere si speranta pentru toti.

Va doresc o primavara frumoasa !

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

700. Satul fara sanii

Articolul cu numarul 700 are sa fie o frumoasa incursiune in viata rurala dintr-o zona amortita de iarna grea din Sudul Romaniei.
Am plecat spre cotul Ialomitei cu prietenii dupa ce ne-am interesat de starea drumurilor si nu ne asteptam sa gasim un spectacol atat de frumos de culori, nuante si forme inzapezite la tot pasul.

1.

2.

3.

Unde? Intr-unul din cele mai raspandite locuri comune ale comentariului politic, cel ce defineste atitudinea post-decembrista a romanului de rand, unde lupta de clasa s-a transformat in doctrina, adica in satul romanesc.

4.

Nici cainii nu mai latrau dinspre sat. Calcand pe gheata de pe campurile amortite ma uitam ca oamenii locului in graba lor nu privesc la ochiurile de apa inghetate, acum portocalii sub culoarea apusului. De altfel nu se uitau la nimic, sunt satui de iarna si de greutati, de neputiinta cu care asista la incompetenta alesilor care rand pe rand au uitat sa le asfalteze podul ce face legatura principala cu Bucurestiul.

5.

6.

Copiii se balaceau odata aici printre unditele pescarilor pentru ca joaca e in firea fiecaruia, cu atat mai mult cand esti copil. Imi aduc aminte zilele geroase cand stateam la derdelus pana cand se innopta si nu ma plangeam nici de frig nici de foame, parca ma hraneam cu bucuria ninsorii.

7.

Eram copil si privind spre cer tare ma bucuram sa vad cum incep culorile sa se amestece la apus asa cum credeam ca toti oamenii se bucura la fel.

8.

Doar masinile mai trec pe acolo, pe unde s-ar fi putut bucura niste copii de frumosul sezon, parintii mult prea grijulii ii tin in casa semn al fricii de a nu raci. De aceea cei mai multi prefera sa ramana in fata calaculatorului la sfarsit de saptamana. Cineva le-a starpit bucuria, increderea si naturaletea specifica varstei pentru ca nici saniute nu mai vezi pe vreo ulita.

9.

10.

Continuam plimbarea pe malul Ialomitei pana la locul unde pasi de copii traverseaza mantia raului spre neantul alb fara vizibilitate. Acolo se incheie povestea apusului de iarna sub simbolul sperantei ca inca mai sunt suflete ce se bucura de spectacol.

Privesc spre padurile din orizonturi si imi imaginez harta de sus, plopii precum strajeri ce acopera cate o portiune de hectar si vegheaza cursul raului devenit acum loc Dumnezeiesc pentru cei ce au ochi si suflet. Doar palmele copiiilor l-au sfintit in timp ce sprijineau malurile pentru a-l traversa.

De moarte ne e frica dar copii nu mai stim sa fim. Atat timp cat nu se promoveaza intai in familie o educatie deschisa spre lucruri simple dar importante precum apropierea de natura nu poti crede ca generatiile ce vor veni vor face tot ce nu am realizat noi, adica sa ne bucuram de viata lasand masina si pc-ul deoparte macar la sfarsit de saptamana.

11.

Cu toate astea, natura nu s-a schimbat deloc !

12.

Hoinari in Targoviste

Dupa o ora intensa petrecuta pe drumul spre Targoviste ca si pasaj de nesomn pentru prietenii ce deja erau nerabdatori sa vada pentru prima data orasul cu a lui Curte Domneasca am ajuns in parcarea troienita.

O destinatie frumoasa pentru majoritatea turistilor reprezinta obiectivele ce pot fi admirate pe o vreme eventual insorita, senina, dar tocmai zapada ce s-a depus pe ansamblul Curtii Domnesti a facut ca in acea zi locatia sa fie pustie. A fost magic pentru ca inca de la intrare ne-am simtit de parca intreg locul a fost al nostru, terenul de joaca unde am fotografiat cadre si iposaze in succesiunea ideilor spontane.

O zi frumoasa alaturi de prieteni alaturi de care nu am simtit nici gerul naprasnic nici vantul iute ci doar motivele pentru care ne-am bucurat de Targovistea mereu primitoare.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

Povestind duminicala dimineata

Incursiunea duminicala - in ger si viscol asa cum ne-am obisnuit de cateva saptamani :D
Cu toate astea dimineata poate fi energica si placuta mai ales cand este petrecuta alaturi de prieteni in natura mereu surprinzatoare.

1.

Manastirea Pasarea

2.

3.

4.

Padurea Pustnicu

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

Pe un mal nins frumos, pe Dambovita in jos

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.